Donatorul (im)perfect - My Sister's Keeper

"I was engineered" este replica şocantă a Annei, un copil de 11 ani, în debutul filmului My Sister's Keeper.

Având la bază romanul omonim al scriitoarei Jodi Picoult, My Sister's Keeper aduce în prim-plan drama unei familii confruntată cu boala unuia dintre membrii ei. Sara (Cameron Diaz) şi Brian (Jason Patric) Fitzgerald, părinţi a doi copii, Jesse (Evan Ellingson) şi Kate (Sofia Vassilieva), află că fiica lor, Kate, în vârstă de doi ani, are leucemie. Pentru a o menţine în viaţă cât mai mult timp, cei doi "programează", la sfatul neoficial al doctorului, prin fertilizare in vitro, o altă fetiţă, Anna (Abigail Breslin) perfect compatibilă genetic cu prima.

Anna este donatorul ideal până la vârsta de 11 ani, când decide (aparent) brusc să dobândească controlul asupra propriului corp, refuzând astfel rolul de înger salvator al surorii ei, rol ce îi fusese rezervat.

Ce se va întâmpla acum, ce reacţii au membrii familiei şi ce tensiuni apar între ei, cât de departe poate merge ştiinţa şi cât de mult ne putem folosi de ea - acestea sunt întrebări la care filmul regizat de Nick Cassavetes intenţionează să răspundă însă din nefericire intenţiile iniţiale sunt abandonate total pe parcurs.

Deşi recurge la tot felul de decupaje, flash-back-uri şi voci din off ale personajelor (Brian, Sara, Anna, Kate, Jesse, avocatul Campbell Alexander)- ceea ce ar trebui să creeze senzaţia de autenticitate, filmul devine o melodramă ieftină despre un copil bolnav incurabil şi despre modul în care boala lui afectează viaţa familiei din care face parte.

Judecând obiectiv, povestea unei adolescente de 13 ani, bolnavă de 11 ani de leucemie, impresionează prin înseşi datele ei, fără a mai fi nevoie de o sumedenie de imagini şi replici-clişeu (familia fericită printre baloane, familia reunită în jurul muribundei, discuţii patetice) prin care să fie speculate emoţiile spectatorului. Regizorul şi scenariştii (Cassavates este unul dintre ei) preferă însă varianta cea mai facilă iar produsul final este unul total comercial, neverosimil şi melodramatic.

Prin urmare, în My Sister's Keeper dezordinea, absurdul şi relativitatea vieţii în general, a familiei Fitzgerald în particular, sunt permanent retuşate şi cosmetizate. Nu există o tensiune reală, credibilă, între mamă (Sara) şi fiica rebelă (Anna). Câteva scene (şi acelea artificiale) petrecute la tribunal dau senzaţia că în rest vieţile lor s-ar afla între paranteze imaginare. Nu există o relaţie autentică, profundă nici între Sara, Anna şi Kate, o relaţie care să treacă dincolo de discuţii şi imagini previzibile. Personajele masculine, Brian şi Jesse, nu beneficiază nici măcar de un astfel de surogat, ele nu au consistenţă deloc şi sunt simple marionete. Băiatului, după ce rătăceşte prin tot filmul, i se rezervă totuşi spre final rolul de a provoca aşa numita mărturisire-şoc a Annei.

Firesc, nici în ipostaza de personaje-narator, Sara, Brian, Jesse, Anna nu au o voce proprie, iar schimbarea permanentă a perspectivelor, fără a aduce nimic nou, personal, nu face decât să obosească spectatorul.

Nu m-aş fi aşteptat ca filmul să ofere soluţii întrebărilor ce derivă din tema abordată. Este evident că nu există răspunsuri clare dar tocmai aceasta este frumuseţea si tocmai aceasta relativitate mi-ar fi plăcut să fie speculată de regizor, scenarişti, actori.

Cameron Diaz, în rolul mamei, nu are nici forţă şi nici expresivitate. Durerea ei este ostentativă, ţipetele ei sunt stridente. Ceea ce face Diaz din Sara este un personaj fără profunzime, repetitiv, un solo pe o singură coardă.

Un singur chip reuşeşte să treacă dincolo de ecran şi să impresioneze: cel al actriţei Sofia Vassilieva. Dincolo de clişeele în care este surprinsă Kate, fineţea şi expresivitatea jocului actriţei salvează de multe ori personajul (anumite momente din povestea cu Taylor, scenele de pe plajă) şi nu îi permit să devină patetic. Vassilieva are puterea de a crea din imaginea unei fete bolnave un amestec credibil de fragilitate şi frumuseţe stranie, nefirească, acea frumuseţe pe care numai boala o oferă uneori.