Un scriitor în pană de inspiraţie, un student cu prea multă imaginaţie, un editor bisexual, jacheta lui Marilyn Monroe şi cîinele decanului...
Curtis Hanson (L.A. Confidential) urmăreşte întîmplările celor numiţi mai sus pe parcursul unui week-end - nu chiar "de coşmar", cum anunţă promo-ul filmului, dar nici tocmai agreabil (chit că totul se termină cu bine). Partea cea mai bună a acestui film destul de neobişnuit sînt, categoric, interpretările formidabile - începînd cu Douglas, care construieşte un personaj (prof. Grady Tripp) la antipodul rolurilor sale hipervoltate din filme ca Wall Street sau Falling down / Cădere liberă -, continuînd cu Tobey Maguire (unde se va opri acest "wonder boy" discret al Hollywoodului: va deveni un nou John Cusack sau un nou Tom Hanks?...), cu Frances McDormand (impecabilă ca soţie corectă a decanului şi amantă corectă a lui Grady) şi cu Downey jr.
Problema (minoră, pînă la urmă) a acestui film inteligent (replicile sînt un deliciu!) şi cam din vîrful buzelor este că ceea ce "merge pe hîrtie" (în romanul lui Chabon) trece mai greu pe ecran - adică, schimbările continue de accent, de focalizare, de ton; W.B. este însă foarte interesant (şi reuşit) ca incursiune în lumea unei subculturi - aceea a campusurilor universitare americane, în care flower power în varianta sa cea mai "consumabilă": marijuana, e încă la modă; de altfel, filmul este - împreună cu Almost Famous - expresia unei nostalgii, pe care Cameron Crowe o aduce exact la sursă (anii '70) în timp ce Curtis/Michael Hanson/Chabon o regăsesc, intactă, printre hipsterii universitari de toate vîrstele. Acestei nostalgii i se datorează şi apelul la o "living legend" ca Bob Dylan pentru a compune Things Have Changed (titlul ne minte) şi faptul că, pe coloana sonoră, se aud Lennon (Watching the Wheel), Leonard Cohen, Neil Young sau Van Morrison... (+++)