Toate gândurile bune şi energia pozitivă pe care noi toţi i-am trimis-o lui Cristi au funcţionat mai tare decât ne-am fi putut imagina. Am avut parte de un Minculescu senzaţional care mi-a trezit instantaneu amintirile unor concerte demult uitate.
Magia serii a început cum nu se putea mai bine şi mai frumos cu Pământul cuprind, Călătorul şi Trenul fără naş, piese de pe primele discuri, căci chiar pe acest suport au fost editate la acea vreme, revenind apoi în anul 1996 cu Baby.
)
Au urmat într-un şir atât de firesc melodii ce au trecut punctual prin istoria care iată încă se scrie. Pe ape, Nu mă uita, Zi de zi, Îngerii goi, Casino, Speranţa, Eu şi cu tine, Maxima, Eterna, Lady in Black sau Somn bizar.
)
Momentele de respiro ale lui Cristi au fost asigurate de demonstraţiile de talent ale celorlalţi membri Iris, acele nelipsite solo-uri de care avem parte la fiecare concert mare.
)
Cu emoţie şi plăcere pot să spun că joi seară s-a întâmplat un schimb extraordinar de iubire, bucurie şi entuziasm. Nu e lucru mic să vezi că în jurul tău atâtea mii de oameni împărtăşesc aceleaşi gânduri cu tine, mai ales când vezi sclipirea aceea de fericire în ochii lor în momentul în care trupa lor favorită intră pe scena. Emoţia reîntâlnirii cu Iris la un astfel de spectacol a însemnat pentru mine o întoarcere în copilăria minunată pe care trupa mi-a oferit-o.
În aceeaşi seară de 8 octombrie 2009 a fost lansată discografia trupei pe suport CD, conţinând inclusiv discurile ce apăruseră numai pe vinil până acum.
În cazul în care citiţi aceste rânduri şi nu aţi fost la concert, vă dau două veşti bune, pe care le-am primit acolo. Pe 14 şi 21 decembrie 2009 la Teatrul Naţional, Iris vă aşteaptă din nou, iar concertul despre care v-am povestit a fost filmat şi va fi transpus pe DVD.
)
MULŢUMESC, IRIS!
Credit foto: Cătălin Pavel (acasa.ro)