mai 2004
Good Will Hunting
La o masă dintr-un local stau Gerry şi Sean. Primul lansează un pariu şi îl întreabă pe cel care tocmai le aducea comanda, Tim, dacă a auzit de Jonas Salk.
"- Desigur, cel care a vindecat poliomelita!
- Dar de Einstein ?"
Zîmbet îngăduitor faţă de o întrebare aşa banală.
"- Dar de Gerald Lambeau ?"

Tim dă din umeri şi nu ştie că respectivul nume este chiar al celui care i-a pus întrebările, Gerry (Lambeau), care cu meritele recunoscute inclusiv prin marele premiu Field, nu a intrat în setul de valori pătrunse în conştiinţa publică. Apoi mai adaugă o poveste pilduitoare despre un băiat indian de condiţie modestă care a găsit cine ştie cum un manual vechi de matematică, a pus pe hîrtie soluţii la cîteva probleme şi le-a trimis la Londra unde un profesor a intuit geniul şi l-a propulsat. La acestea Sean răspunde cu aceeaşi monedă. A fost odată un tînăr geniu în matematică, pe nume Theodor Kaczynski, ce dintr-o dată s-a retras la o cabană într-un loc uitat de lume. De data asta Gerry a ridicat întrebător din umeri, iar Tim a ştiut răspunsul: "Unabomber". Filmul a continuat dar eu am rămas intrigat de semnificaţia acestor ultime replici. Am căutat pe Internet şi am găsit un site dedicat lui Ted Kaczynski, fără o prezentare, doar cu trimiteri la lucrările lui matematice. Pentru că misterul persista pentru mine, i-am scris celui care administrează acel site, John Bullough, specialist în iluminaţie la un institut american de arhitectură, care cu promptitudine şi amabilitate mi-a explicat că acel geniu matematic a fost atins de o boală mintală şi din pustietatea în care s-a retras nu a lansat numai un manifest-fluviu ce voia să lumineze şi să salveze lumea de un iminent pericol, ci şi cîteva colete ucigaşe. "Unabomber" a fost îndelung căutat şi pînă la urmă identificat chiar de fratele său, prins şi condamnat.

Acum înţelegem substratul discuţie dintre Gerry şi Sean: cele două atitudini faţă de miza problemei, viitorul tînărului Will Hunting care la 20 de ani se dovedeşte a fi dotat cu inteligenţă sclipitoare. Care este orfan şi trăieşte într-un cartier sărac al Bostonului, Southie, complăcîndu-se într-o existenţă derizorie din punctul nostru de vedere.

Will face curat pe holurile de la MIT (celebrul institut academic din Massachussets) şi ambiţionat de o problemă afişată pe culoar, o rezolvă într-o noapte deşi Lambeau lucrase doi ani la ea primind ulterior o recompensă. Dintr-o întîmplare profesorul îl descoperă, dar Will fuge ca un animal sălbatic speriat, îl urmăreşte şi îl găseşte la o audiere în faţa judecătorului pentru lovirea unui poliţist. Deşi în alte situaţii similare, acuzat de comportament agresiv, a scăpat cu bine în urma unor pledoarii proprii invocînd cu talent antecedente juridice, de data aceasta închisoarea pare să-l aştepte. Lambeau negociază cu judecătorul care se lasă convins că un asemenea talent pentru matematică merită o şansă de reabilitare şi Will este eliberat cu condiţia să lucreze cu profesorul şi o dată pe săptămînă să meargă la un psiholog. Cu acelaşi comportament de animal neîmblînzit, Will îndepărtează 4-5 psihologi angajaţi de profesor pînă ce acesta, exasperat, apelează şi la fostul său coleg de cameră în studenţie, Sean, care şi avantajul că este din acelaşi cartier ca şi băiatul. Non-conformist, cu pasiune pentru munca sa, cu un suflet mare, Sean îl determină pe Will să îi răspundă ca într-o relaţie normală.

Şi a venit momentul discuţiei pentru viitorul acestuia. Opţiunile lor sunt revelatoare pentru caracterul fiecăruia, pentru atitudinea proprie în faţa vieţii.

Profesorul Lambeau este şi el un talent în matematică dar cu o capacitate normală de pătrundere, susţinută de o muncă tenace. Perseverenţa din tinereţe i-a adus notorietate dar el pare a fi atins de o superficială stare de insatisfacţie. Chiar din primele replici, în sala de curs plină, cînd le vorbeşte studenţilor cu un umor amărui, intuim că simte a fi atins un prag de care se îndoieşte că poate să-l depăşească. Resimte din plin întîlnirea cu geniul lui Will şi e dureroasă constatarea anilor săi de eforturi faţă de uşurinţa cu care tînărul, nici măcar student, găseşte soluţii viabile. Ar vrea să-l propulseze, neîmpăcîndu-se deloc cu gîndul că o asemenea comoară de inteligenţă, atît de rară, să se irosească într-o viaţă anodină pe cînd alţii muncesc enorm spre a atinge ceea ce Will nu pare interesant a păstra.

Sean are o altă scară de valori şi altă ţintă în viaţă. El priveşte lucrurile cît de complicate cu o anumită seninătate, cu înţelegere, se pliază pe evenimentele care îi marchează viaţa. Nu şi-a construit o carieră solidă după canoanele obişnuite, a ales calea de a se bucura de frumuseţe. Povestea renunţării la un meci celebru de baseball, pentru biletele căruia stătuse o noapte întreagă în faţa stadionului, renunţare în favoarea rămînerii alături de fata care i-a apărut atunci în viaţă, este povestea care îl descrie cel mai bine. Sean îi oferă lui Will nu doar un model de viziune asupra vieţii sociale ci şi asupra dragostei. El îi vorbeşte despre dragostea a doi oameni care nu sunt deloc perfecţi dar ale căror imperfecţiuni se suplinesc reciproc şi cuplul capătă o anumită perfecţiune, cheia fericirii, atît cît destinul îngăduie.

Will are de ales nu doar între cele două modele amintite deja ci şi de cel proiectat de prietenul său, Chuck. Acesta vine zilnic în cartierul eroului nostru spre a-l lua de acasă cu maşina, mai apoi îi face rost de o slujbă alături de el la demolări, este unul din companionii săi de petrecere a timpului liber prin localuri sau pe terenul de sport. Chuck reuşeşte să-l facă pe Will să ia o decizie, "interzicîndu-i" să aleagă viitorul previzibil, plin de stereotipii, al unei vieţi împărţite între munca la demolări şi o bere în faţa televizorului, în acelaşi cartier sărăcăcios. El îi face o mărturisire neaşteptată prin "cruzimea" ei: în fiecare dimineaţă, după ce opreşte în faţa casei lui Will, cele zece secunde care durează pînă ajunge să sune la sonerie sunt cele mai fericite din viaţa lui pentru că reprezintă speranţa de a nu-l găsi acasă în urma unui zbor spre o poziţie mai bună.

Aşa se face că neîmblînzitul Will se maturizează şi la figurat, nu doar la propriu, acceptă accesul spre o carieră şi îşi conturează un nou proiect de viaţă. "Îmblînzirea" nu înseamnă o încercare de îngrădire ci mai degrabă o canalizare a valorilor lui Will, nu doar intelectuale ci şi morale, afectate de nefericitele abuzuri din orfelinat. Şi asta nu este tot. Dacă Sean îi explică lui Will ce trebuie să aştepte de la o relaţie de dragoste, invers se lansează provocarea de a depăşi cantonarea în sentimentul finalităţii atît pe plan sentimental cît şi profesional.

Will se teme să îşi mărturisească dragostea, să răspundă deschis la dragostea pe care o primeşte şi abia finalul filmului îl duce pe urmele ei. Skylar este şi ea un model de opţiune în viaţă propusă de scenariu. Ea îşi construieşte cariera prin munca ei şi chiar dacă îl admiră pe Will pentru uşurinţa cu care construieşte soluţiile, preferă să parcurgă în mod normal etapele profesionale. Nu face un fetiş din carieră, chiar banii pe care i-a moştenit de pe urma tatălui, i-ar returna fără regret numai să poată să se mai bucure de acesta.

Nu vreau să trec cu vederea un personaj secundar care, fără prea multe replici, aproape un personaj mut în economia filmului, este totuşi o prezenţă semnificativă (nimic nu este lăsat la voia întîmplării într-un film mare). Este vorba de asistentul profesorului Lambeau ce pare mai degrabă un aghiotant, prezent în picioare la curs, o prezenţă tăcută, care poate oferi răspunsuri solicitărilor studenţilor. Execută o grămadă de servicii mărunte şi e greu de spus ce nutreşte faţă de Will care devine favoritul profesorului.

Avem acum destule cazuri de opţiune de viitor. Aparent sunt mai fericiţi cei trei prieteni ai lui Will care nu au nimic şi nici nu cer mult de la viaţă, faţă de universitarii de la MIT şi nu numai de acolo...

Titlul fimului este "Good Will Hunting", sau, cum am putea spune, vînarea bunei credinţe ca soluţie umană universală. Vînătoarea văzută nu ca o finalitate tragică, de urmărire a victimei, ci ca o căutare perseverentă de atingere a unei ţinte.

Fişă tehnică :
Good Will Hunting
Dedicat lui Allen Ginsberg şi William S. Burroughs
Regia: Gus Van Sant Jr.
Distribuţia: Robin Williams (Sean McGuire), Matt Damon (Will Hunting), Ben Affleck (Chuckie), Minnie Driver (Skylar), Stellan Skarsgard (Gerald Lambeau)
Scenariu: Ben Affleck & Matt Damon
Muzica: Danny Elfman
Producţie: Su Armstrong, Lawrence Bender, Jonathan Gordon.
Regia: Gus Van Sant Cu: Matt Damon, Robin Williams

0 comentarii

În programul cultural

Cinemax 2
11.04.2021 17,40

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus