Mihai Şora acceptă să ne vorbească despre asta: "Trebuie ştiut înainte de toate că era creştin, iar credinţa lui era profundă. Era de o mare discreţie. Vroia să ştie dacă avea cineva nevoie de ceva. Îi cunoştea pe toţi săracii din parohia lui.
Se apropia deci moartea tatălui meu. Agoniza. L-am vegheat. Părea că doarme. Nu mişca, sufla doar. La un moment dat, a deschis ochii şi mi-a făcut semn să mă apropii. M-am apropiat, i-am sărutat capul, am văzut că era bucuros. Mi-a spus un singur cuvânt. A durat preţ de o respiraţie. Mi-a spus: «Un vis». Atât. Şi a închis ochii."
(20 octombrie 2009, Amfiteatrul Heliade Rădulescu al Academiei Române, Congresul Romania as Laboratory of the Dialogue between Science and Spirituality in the Contemporary World)