Fotografiile şi documentele alese de Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu au fost reproduse cu sprijinul Editurii Ars Docendi şi al Muzeului Ţăranului Român.
Vernisajul expoziţiei a avut loc joi, 22 octombrie 2009, de la ora 18:00, la sala Irina Nicolau. Au participat: Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, fiica lui Toma Arnăuţoiu, Ioana Popescu, cercetător la Muzeul Ţăranului Român, Claudiu Secaşiu, membru al CNSAS şi Ioan Crăciun, director al Editurii Ars Docendi.
50 de ani de la procesul şi execuţia membrilor Grupului de rezistenţă anticomunistă
din comuna Nucşoara
22 octombrie - 7 noiembrie 2009, între orele 10:00 şi 18:00, sala Irina Nicolau
Grupul de rezistenţă din comuna Nucşoara, jud. Muscel (în prezent Argeş) s-a format în primăvara anului 1949. În iarna precedentă, Lt. Toma Arnăuţoiu, originar din Nucşoara, a fost contactat de col. Gheorghe Arsenescu, cu care a discutat de mai multe ori despre posibilitatea organizării unui astfel de grup.
Grupul urma să intervină pentru a neutraliza autorităţile locale, în momentul când declanşarea unui război între anglo-americani şi Uniunea Sovietică, ar fi deschis calea spre schimbarea regimului comunist din România.
În februarie 1949, col. Arsenescu, alertat de arestarea unor membri ai efemerului grup de la Dragoslavele, iniţiat de el în 1948, pleacă în grabă împreună cu Toma Arnăuţoiu la Nucşoara. Aici li se vor alătura învăţătorul Ion (Iancu) Arnăuţoiu, Petre Arnăuţoiu, respectiv tatăl şi fratele lui Toma, învăţătorul Alexandru Moldoveanu, preotul Ion Drăgoi şi fiul acestuia, studentul Cornel Drăgoi ş.a.; împreună participă, în casele lui Petre Arnăuţoiu şi Gheorghe Rizea, soţul Elizabetei Rizea, la primele întâlniri cu cei care vor face parte din grup sau îl vor sprijini cu alimente, îmbrăcăminte, arme şi muniţie.
În luna martie, în momentul plecării în munţi, grupul era format din 16 membri, printre care patru femei. Deoarece nu se puteau ascunde uşor de trupele de securitate care începuseră să scotocească zona şi din cauza diferenţelor de opinie în legătură cu tactica care ar fi trebuit adoptată, grupul s-a scindat în iulie 1949; o parte dintre membri au rămas împreună cu col. Arsenescu, iar ceilalţi, sub conducerea lui Toma Arnăuţoiu.
În noiembrie 1949, col. Arsenescu s-a desprins de grup şi va sta ascuns până în anul 1960, când va fi arestat şi condamnat la moarte.
Urmărit timp de nouă ani, grupul din ce în ce mai restrâns rămas sub comanda lui Toma Arnăuţoiu, se va confrunta direct cu trupele de securitate, o parte dintre membrii săi fiind arestaţi sau ucişi. Erau urmăriţi şi prietenii sau rudele lor. Pentru a-i prinde, Securitatea a făcut numeroase arestări în rândul acestora, a interceptat scrisori, a instalat echipament de ascultare în casa lui Ion Arnăuţoiu şi a altor urmăriţi, a racolat zeci de informatori şi agenţi, a folosit metode infame pentru a înşela buna credinţă, totul cu scopul de a obţine informaţii care să ducă la prinderea partizanilor.
Din grup, au supravieţuit ascunzându-se într-o grotă aflată pe înălţimea Râpele cu brazi, lângă satul Poenărei, Toma Arnăuţoiu, fratele său Petre Arnăuţoiu, Maria Plop şi Constantin Jubleanu, precum şi copilul lui Toma Arnăuţoiu şi al Mariei Plop.
Punând în practică un plan abil de şantaj şi racolare a lui Grigore Poenăreanu, fost coleg de şcoală al lui Toma Arnăuţoiu, plan în care locţiitorul şefului Direcţiei Securităţii Piteşti, cpt. Nicolae Pleşiţă (ulterior general) a avut un rol important, Securitatea a reuşit să-i prindă.
La 20 mai 1958, fraţii Arnăuţoiu au coborât la casa lui Grigore Poenăreanu pentru a lua câteva lucruri de care aveau nevoie. Securitatea, ştiind de întâlnire, i-a trasat lui Poenăreanu misiunea de a le oferi un pahar cu ţuică în care fusese pus un tranchilizant puternic. Odată misiunea îndeplinită, trupele de intervenţie aflate în preajmă i-au arestat pe cei doi şi apoi i-au obligat să le indice locul ascunzătorii în care rămăseseră Maria Plop, copilul şi Constantin Jubleanu.
Somaţi să se predea, Maria Plop a coborât pe o scară de frânghie cu copilul în braţe, iar Constantin Jubleanu a tras asupra trupelor de securitate şi a fost ucis în schimbul de focuri. Arestaţii au fost duşi la sediul Securităţii din Piteşti şi anchetaţi timp de un an.
Tribunalul Militar al Regiunii a-II-a i-a condamnat la moarte pe fraţii Arnăuţoiu, dar şi pe alţi 14 oameni care i-au ajutat timp de nouă ani cât au fost urmăriţi. Marea Adunare Naţională a respins cererile de comutare a pedepsei capitale formulate de condamnaţi, cei 16 fiind executaţi la Jilava în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959.