Identitate şi societate - Teme fundamentale ale Platformei Balcanice de Dans Contemporan, 2009

Platforma Balcanică de dans contemporan de anul acesta (cea de a cincea ediţie) s-a desfăşurat la Novi Sad (Serbia) la începutul lunii octombrie 2009. "Graţie" bugetului de austeritate organizatorii au fost nevoiţi să includă în programul manifestării mai puţine spectacole decât planificaseră iniţial. Această diminuare în plan cantitativ nu a avut, din fericire, efecte negative asupra calităţii artistice a Platformei. Cele şapte spectacole prezentate pe parcursul a trei zile la Teatrul Naţional din Novi Sad au avut parte de un public numeros care nu a avut motive prea multe să se simtă dezamăgit de numărul redus al spectacolelor.

Directorul Platformei a fost Sasa Asentic, cunoscut publicului de dans din România care l-a putut vedea în 2007 la Bucureşti cu performance-ul My Private Biopolitics. Partenerul regional din România al Platformei Balcanice de Dans Contemporan este Asociaţia ArtLink.

Platforma Balcanică de Dans Contemporan 2009 a fost deschisă cu spectacolul coregrafei Mădălina Dan din România, Dedublarea, o creaţie binecunoscută publicului din România care s-a bucurat de succes şi la Novi Sad. Dedublarea este o interogaţie asupra clişeelor din arta coregrafică, un demers prin care se urmăreşte, cu inteligenţă şi umor, clarificarea conceptului de identitate în dans şi evidenţierea pericolelor care pot apărea în cadrul unei creaţii coregrafice dacă nu se recurge la o detaşare menită să ferească produsul artistic de capcana clişeelor.

Spectacolul creat de Dragana Bulut (Serbia), Gillie Kleiman şi Ligia Soares, The Giant Woman Present The Greatest Show in Town reprezintă o critică subtilă la adresa "anului cercetării şi inovării" şi o materializare a unor abordări socio-politice paradigmatice pentru Europa de Est (un subiect, se pare, inepuizabil încă pentru scena de dans din Serbia).

Spectacolul coregrafei Ioanna Portolou din Grecia, Flesh deşi a început cu o imagine promiţătoare ,care anunţa un subiect fertil pentru un spectacol coregrafic (măştile întotdeauna au darul de a "promite" dezvoltări surprinzătoare în cadrul unei creaţii) a rămas din păcate la nivelul unei tentative de a transmite o formă ambiguă de relaţionare între două personaje feminine şi a al unei reuşite scenografice în detrimentul unui demers coregrafic.

Rosana Hribar şi Gregor Lustek, importanţi coregrafi sloveni şi dansatori de excepţie, prin spectacolul Dance Me Out, Please!, au revelat o modalitate inedită de a răsturna paradigme tradiţionale ale dansului, de a le filtra prin prisma unor alternative de expresie, de a le parodia sau de a le turna într-o nouă formă, fără a afecta cu nimic capacitatea dansatorilor de a transmite sensul actului artistic.

Aleksander Georgiev (Macedonia), un artist aflat la început de drum, autor al solo-ului Heidi a prezentat o creaţie a cărei principală intenţei este asumarea, într-un trup masculin, a unei identităţi feminine inocente şi tragice.

Spectacolul trupei Kinesthetic Project din Bulgaria, Void, a fost un exerciţiu reuşit de elaborare a unor forme inedite de motricitate. Relaţionarea dintre cei trei dansatori, impecabil realizată la nivelul mişcării, a avut însă de suferit în plan conceptual, unde se impunea o accentuare a sensului generat de "vidul" dintre momentele de comunicare dansatori.

Cel mai bine construit spectacol al Platformei, atât din punct de vedere al limbajului coregrafic, cât şi din punct de vedere dramaturgic a fost spectacolul companiei BADco din Croaţia. 1 poor and one 0, are ca punct de start prima scenă de film din istoria cinematografiei: muncitorii filmaţi la ieşind pe poarta Fabricii Lumière. Munca şi identitatea muncitorilor imortalizaţi la originea lumii filmului devin materialul fertil al unui demers în egală măsură coregrafic şi teatral. Istoria dansului şi istoria muncii sunt prezentate în oglindă, paradigmele lor fiind citite coerent împreună, prin prisma modificărilor de perspectivă asupra conceptelor de mişcare şi imagine.

La finele celei de-a cincea ediţie a Platformei Balcanice de Dans Contemporan se poate spune că a fost atins obiectivul enunţat de Sasa Asentic, acela de a aduce laolaltă tendinţe fundamentale ale dansului contemporan din Europa de Est, de a stimula comunicarea dintre artiştii din zonă şi de a sprijini coregrafi aflaţi la început de drum.