Profil. Poveste. Personaj: Jordi Savall

Filarmonica din Iaşi arată ca un chip obosit, care are mare nevoie de un lifting şi de un make-up artist priceput. Am căutat penumbră, clar-obscur, ferestre în ogive şi am găsit pereţi zdreliţi şi draperii tocite. Pentru Jordi Savall, am dorit un spaţiu în care să îi decupăm figura de hidalgo asfinţit şi să o proiectăm peste un element răpit altor timpuri. Am vrut o ambianţă stinsă, cu lumină mocnind, în care vorbele sale să curgă aşa cum curg notele din a sa viola da gamba.

Jordi Savall este pomul meu lăudat la care merg cu sacul. Nu doar că este una dintre cele mai impresionante enciclopedii muzicale pe care le-am cunoscut, dar mi s-a dezvăluit (prima dată acum trei ani) şi ca un povestitor al armoniilor pe care îţi place să-l asculţi în ambele ipostaze: cântând şi vorbind. Şi într-una, şi în cealaltă, discursul său are pondere, ştiinţă, seriozitate, gravitate, adâncimi, ceea ce nu lasă pe dinafară grăuntele de farmec dintr-o altă lume, acel ceva care face ca muzica şi vorbele lui să se furişeze până în cele mai neştiute unghere ale sufletului.

Plăcerea lui Savall este de a te lua alături de el în călătorii. Sunt voiaje formidabile, salturi curajoase în prăpăstiile istoriei, unde retrăirea poveştilor e condiţia principală. Dintr-un Iaşi îngheţat şi murdărit de schele, m-a luat pe sus şi m-a dus până în Bactria, Iran, Maroc, Grecia, Armenia, Azerbaidjan, înainte şi înapoi prin Istanbul. Mi-a deschis porţi de serai, mi-a arătat mahalale însufleţite doar de plânsetul unui rebec, mi-a dat să miros cântece cu gust de şofran şi mi-a zornăit pe la urechi larmă de bazar, de souk şi de moschei. Savall şi grădina lui vrăjită de muzicieni (Hesperion XXI, de data aceasta cu invitaţi speciali din zonele evocate sonor) au reclădit din fuioare de sunet curtea otomană, aşa cum apare aceasta în culegerile de muzică ale lui Dimitrie Cantemir. Drumul a şerpuit printre tablouri luxuriante şi scene austere, pentru a mă lăsa acolo unde Savall mă lasă întotdeauna: la graniţa între timpul amorf contemporan şi amintirea mediată de muzică a unei alte poveşti.

Interviurile cu Jordi Savall, ca şi concertele sale, sunt pentru mine momente în care simt că mă îmbogăţesc spiritual în timp record. Că îmi vorbeşte despre dinastia Borgia sau îmi pune pe note cuvintele lui Cervantes, că istoriseşte despre Catari sau recompune tablourile lui Caravaggio, că se joacă de-a Marin Marais sau cântă despre Regii Catolici, întâlnirile cu el mă transformă într-un om care vrea mai mult. E ca şi când, aflat într-o grădină fermecată, m-aş ghiftui cu fructe vii, neştiute şi proaspete. Fructe din pomul lăudat. Merită să merg cu sacul.

TVR Cultural, Vineri, 4 februarie 2011, 21:30

[email protected]