august 2011
Până acum au fost 5 sesiuni First Draft, fiecare având câte 15 participanţi. Au fost în total 75 de participanţi, care au venit la 80 de ore de cursuri. Au rezultat 75 de scenarii de scurt-metraj şi 375 de exerciţii de scenaristică. Au fost vizionate cel puţin 100 de secvenţe de filme. Au fost trimise 350 de mail-uri cu feedback pe scenarii.

Au fost discutate scenariile, exerciţiile, secvenţele, plot-point-urile, premisa, conflictul, personajele, structura în trei acte, protagonistul, antagonistul, lipsa, scopul.

S-a discutat ce înseamnă, de fapt, să scrii un scenariu. De unde vin ideile. Cine poate să scrie un scenariu. Cum începem să scriem scenariul. De ce ne e frică atunci când ne aşezăm la birou, deschidem calculatorul, şi vedem pagina albă în faţa noastră.

Participanţii au aflat că toate cuvintele complicate, ca plot-point, premisă, conflict, structură în trei acte, protagonist, antagonist, lipsă, scop, pot fi învăţate uşor. Dar au mai aflat că, pe lângă teoria pe care o învaţă şi o aplică, trebuie să-şi pună propriile emoţii, trăiri, sentimente şi întâmplări în textele lor.

Participanţii chiar şi-au folosit propriile emoţii, trăiri, sentimente şi întâmplări în exerciţiile lor. Au investit emoţional în texte pe care le-au predat atât trainer-ilor, cât şi colegilor. Apoi au trebuit să treacă peste cel mai greu moment din viaţa oricărui scenarist: receptarea textului. Şi aşa au învăţat ce înseamnă feedback-ul. Au discutat, s-au enervat, s-au înfierbântat, s-au calmat, s-au gândit şi au analizat părerile colegilor şi trainer-ilor despre textele lor. Apoi au luat-o de la capăt. Şi au scris din nou.

Au aflat că filmele care lor le plac atât de mult au la bază scenarii care au fost scrise şi rescrise de zeci de ori. Au aflat "regula" scenaristicii: "scriere înseamnă rescriere".

Au scris şi au rescris; au analizat şi au re-analizat texte; au răscolit în propriile trăiri şi emoţii; s-au întrebat cum pot să le transmită mai departe, prin scenarii; au râs, au plâns şi s-au întristat la textele colegilor lor; au fost emoţionaţi înainte să apese send la mail-ul cu textul la care ţineau atât de mult; au inventat personaje şi parcă au început să creadă că undeva, în lumea asta, ele îşi trăiesc propria viaţă.

De fiecare dată, totul a durat 8 săptămâni. După terminarea cursului unii au continuat să scrie. Unii au participat la concursuri. Unii au fost selecţionaţi în finala concursului de scenarii HBO. Alţii în finala concursului Nisi Masa şi aşa şi-au găsit viitori producători. Alţii au intrat la facultăţi de specialitate. Alţii au scris doar din când în când, fără a-şi dori să îşi facă din asta o meserie. Alţii nu au mai scris deloc.

Dar cred că, de fapt, asta nici nu contează. Pentru că ideea acestui curs nu este să formeze viitori scenarişti profesionişti. Tot ce face acest curs este să te pună, pentru 8 săptămâni, în postura unui scenarist. Să te facă să te stresezi, să te bucuri, să te enervezi, să te emoţionezi aşa cum o face un scenarist de fiecare dată când lucrează la un nou text. Să te facă să înţelegi de ce această meserie este atât de frumoasă. Să te facă, poate, să priveşti cu totul altfel filmele pe care le vezi. Şi nu în ultimul rând - să te facă să întâlneşti alţi 14 oameni speciali.

(Ana Agopian - Trainer First Draft)

Notă: Înscrierile pentru următoarea sesiune First Draft se încheie pe 5 septembrie 2011. Detalii aici.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus