Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Mobilă şi durere

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Viaţa ca o modă - Mobilă şi durere


Mihai Brezeanu

aprilie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Ce mai e la modă? Ce ţoale se mai poartă? Ce animale de companie sunt cool zilele astea? Ce mai face lumea după muncă? Apropo de muncă, cum devine treaba cu cariera? Bagi cărbuni la început, tragi un tun-două, prinzi nişte cheag şi apoi trăieşti liniştit? Da' cu amorul cum procedăm? Cum dă bine să iubeşti în vremurile astea?
 
Am auzit că se poartă hainele rupte şi jegoase. Look-ul cât mai sărăcăcios. Şi câinii mici, cât mai mici, să intre în poşetă. Pentru after-hours, s-a inventat hobby-ul. Mai un tenis, mai o bicicletă. La birou e bine să urci. Nu contează cum şi de ce. Să urci. Şi să nu-ţi faci treaba prea bine că bate la ochi şi enervezi pe cine nu trebuie. Fii lingău şi mediocru, ce mama dracu'!
 
Cât priveşte partea cord-ială, se cuvine să prestezi bine în pat (un hobby cu accent pe latura fizică ajută!) şi deloc în rest. Familia există pentru a fi pusă în vitrină şi atât. Să nu te pună necuratul să te îndrăgosteşti că singurătatea te mănâncă! Love is soooo yesterday!
 
Dacă ai bani, trend-ul actual e să-i investeşti în artă. Ce-ai zice de nişte tablouri? Dacă nu ai bani, fă-i! Lasă totul deoparte şi fă-i! Nimic altceva nu contează. Iar după ce îi faci, întreabă şi tu pe cine cunoaşte ce să faci cu ei. Că poate s-or schimba tendinţele până atunci şi tablourile n-o să mai dea bine.
 
Şi tot aşa, ipocrizie după ipocrizie, produs sintetic după produs sintetic, reţetă după reţetă, pentru vreo 3 ore. Ăsta e Mobilă şi durere la Centrul Cultural pentru UNESCO. De şi cu trupa lui Victor Ioan Frunză. Nu, nu, textul nu e strict contemporan. E din 1980. Teodor Mazilu. Da, domnule, hipstereala e o invenţie atât de veche, că până şi viaţa urbană în comunism ajunsese să mustească de dânsa. Iar povestea cu tablourile, încătuşată zilele astea de DNA, e scrisă de vreo 35 de ani.
 
Ne dăm de coate de cât de actual e Caragiale? Mazilu e încă mai atroce! Nici dacă NSA, CIA, SRI şi toate ex-KGB-urile de pe lumea ar colabora întru supravegherea eternă şi generalizată a speciei umanoide n-ar obţine informaţii mai explozive decât cele oferite de piesa lui Mazilu, unul dintre cele mai bune texte dramatice pe care limba română are onoarea să le găzduiască în original.
 
Şi purtaţi de o aşa bijuterie textuală, Frunză şi ai lui s-au dus sus, sus de tot. Acolo unde au mai fost doar la Îngeri în America. După o primă parte în care apasă până la demenţă pe potenţialul comic al vorbelor şi situaţiilor, regizorul propune o repriză secundă cu ritm ceva mai aşezat, în care cioburile produse de exploziile repetate din primul mitan prind a se lipi în forma unei uriaşe şi teribile oglinzi.
 
Actorii îşi împart şi ei hălcile temporale. Înainte de pauză, Adrian Nicolae şi George Costin produc repetate momente în care comicul de limbaj, de gest, de inteligenţă confiscă respiraţia spectatorilor şi adjectivele cronicarilor. Capacitatea de efort mental şi fizic, felul de a rosti şi de a gesticula, mimica, sincronizarea fac din cei doi poate cel mai bun cuplu de actori de văzut pe scenele româneşti. De n-ar fi prea grandios, deci prea lesne ironizabil în stil mazilian, "genial" ar scrie pe ei.
 
După o primă parte discretă, Nicoleta Hâncu (pe care o aşez, fără ezitări, dar cu multe şi plăcute emoţii, în primele trei ro-actriţe ale momentului) creşte vertiginos în jumătatea secundă, ajungând să aproape confişte un final pe care îl înveleşte într-un cocon deopotrivă cald şi sarcastic, ademenitor şi respingător. Acelaşi traseu evolutiv e urmat de Sorin Miron, care abordează, totuşi, un stil de interpretare liniar, fără nuanţele şi variaţiunile propuse de partenera din scenă. Corectă şi atât prestaţia Irinei Bucescu, într-un rol ce oferă un potenţial insuficient explorat.
 
Marea revelaţia a distribuţiei este însă Andrei Huţuleac, vocea, corpul şi capul personajului ce face legătura între variatele forme de delir ce vizitează feluritele cupluri (şef-subaltern, iubit-iubită, soţ-soţie x 2), conştiinţa ce înţelege totul, tot ce a fost, tot ce este, tot ce va fi şi, mai ales, tot ce nu va putea fi niciodată pe aceste meleaguri. Când peste ancestralul obicei de a fura (oricând, oricât, de la oricine), se aşază moderna, post-moderna, post-post-moderna tendinţă de a fugi (după mode, după fiţe, de sine, de tine, de mine), ceea ce se obţine e o societate în care alternativa onestă e pahar-pistol.
 
Omul lui Huţuleac ştie adevărul, dar, în spiritul epocii în care piesa a fost scrisă, în spiritul epocii în care piesa este jucată, alege să spună opusul său. Unicul individ dintr-o menajerie de humanoizi xeroxaţi se deghizează în şofer-consultant pe drumul şablonizării.
 
E aproape imposibil de descifrat ce e mai teribil în epilogul acestei tragedii cu manifestări comice: uriaşa forţă a mareei kitsch-oase ce inundă creierele massificate (extraordinară plasticitatea imaginilor oferite de scenografia şi costumele Adrianei Grand, expoziţie terifiantă a mutilării abundente şi fără de speranţă a gustului pentru frumos) sau abandonul cinic pe care puţinele minţi capabile să genereze contra-greutăţi îl aleg.
 
În 1977, Marin Preda scria Viaţa ca o pradă. Trei ani mai târziu, Teodor Mazilu lansa Mobilă şi durere, piesa al cărei alter-titlu ar putea fi "Viaţa ca o modă". În lumea lu' Sile şi Gore, viaţa e prada favorită a modei. Iar puţinii Hamleti rătăciţi în zonă, cândva Ladimi, s-au auto-retrogradat la statutul de Urecheati. Băiete, ţuica de Văleni şi muzica!



 Toate articolele despre Mobilă şi durere
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer