Primele două zile au fost cam obositoare după tot drumul parcurs şi programul care cuprindea trezirea la 8 dimineaţă şi întoarcerea seara la corturi, rupţi de oboseală, aşteptând ore întregi la duşuri. Dar asta era "cireaşa de pe tort", pentru că stând acolo îţi făceai prieteni noi şi râdeam cu toţii împreună chiar dacă ne ştiam de câteva ore sau chiar de câteva minute. Workshop-urile de după micul dejun au fost cele mai amuzante, deoarece descopeream noi lucruri, iar prin anumite jocuri ne-am regăsit pe noi. O linişte îţi domina corpul, iar gândurile parazite ieşeau odată cu o răsuflare adâncă, atunci când se încheia jocul. Apoi, actorul George Costea, trainer-ul nostru, finaliza ora de atelier dându-ne anumite teme prin care ne-am făcut noi prieteni. Cel mai mult mi-a plăcut jocul în care partenerul trebuia să-ţi mişte anumite părţi ale corpului rostind, pe diferite tonalităţi, numai vocale. Eu am avut plăcerea de a lucra cu mentora noastră, a celor din trupa 3,14 din Buzău, Ofelia Popii, şi am reuşit să comunicăm foarte rapid doar prin anumite sunete.
Ultimele zile au fost pline de emoţie, pentru că s-au jucat piesele fiecăreia dintre cele nouă trupe selecţionate pentru această ediţie, iar momentul despărţirii era tot mai aproape. Eram însetaţi de distracţie şi fiecare seară la corturi era o plăcere, plină cu dans, muzică şi mulţi oameni frumoşi. A venit şi a şaptea zi care s-a terminat dimineaţă cu un mare bocit, la ora 7 când lumea deja a început să plece spre autocare.
Pentru mine, Ideo Ideis va rămâne mereu un loc în care mi-am făcut o mulţime de prieteni frumoşi şi locul în care m-am hotărât ce mi-ar face plăcere să fac în continuare în viaţă, pentru că EMPATIA face artă!