Ediţia a 13-a a S.I.M.N. a fost gândită de la bun început nu doar ca o simplă "supravieţuire" a manifestării, ci ca un eveniment capabil să revigoreze interesul publicului şi chiar al specialiştilor pentru muzica nouă şi cu precădere pentru acest festival internaţional aşteptat an de an, la sfârşitul lunii mai, de către toţi compozitorii români. În acest sens, pe lângă includerea a 22 de concerte, 100 de compozitori şi 30 de lucrări în primă audiţie absolută, eu împreună cu Mihaela Vosganian - ca directoare ale acestei ediţii -, am ales soluţia unei diversificări a "ofertei" artistice, cuprinzând pe lângă recitaluri instrumentale, concerte camerale şi simfonice, workshop-uri, spectacole de muzică şi dans, video-music, un jam-session experimental, ca şi aducerea pe scenele bucureştene (la Radiodifuziune, ARCUB, Institutul Francez, Palatul Cantacuzino şi Universitatea Naţională de Muzică) a unor noutăţi pentru viaţa muzicală românească: instrumente non-convenţionale, exotice, rare, apartenenţe unor culturi tradiţionale (koto, shakuhachi, khaen, gu zheng, scoica, shofare, acordeon, piri, hun, tromba lontana şi chiar pianul Carillo acordat în 1/16 de ton), ansambluri cu o componenţă atractivă, solişti de excepţie. O sărbătoare a timbrurilor muzicale, a culorilor sonore - aşa aş caracteriza proiectul nostru.
Care este reacţia invitaţilor străini faţă de festivalul de la Bucureşti? Se bucură el deja de o notorietate pe plan european (internaţional) ?
Am avut un răspuns foarte bun din partea invitaţilor străini, care au fost bucuroşi să poată participa activ sau doar ca spectatori la acest festival. Pot spune chiar că nu am putut onora toate propunerile pe care le-am primit şi continuăm să le primim din străinătate, din simplul motiv că această manifestare are doar 8 zile... Nu vreau să spun că e puţin, ci doar că selecţia s-a făcut dintr-un mare număr de oferte. Şi m-am convins că în ciuda vocilor sceptice ce nu vor să admită câştigarea notorietăţii şi importanţei acestui festival pe plan internaţional, acest lucru se întâmplă. Bineînţeles că ne despart mulţi ani (ba chiar decenii) de evenimente anuale cu tradiţie precum "Toamna varşoviană", "Wien-Modern" sau Festivalul de la Darmstadt, dar experienţa şi recunoaşterea se capătă în timp, pas cu pas şi în nici un caz printr-o atitudine negativă alimentată din interior.
Consideraţi că existenţa continuă a acestui festival a stimulat interesul interpreţilor români pentru muzica nouă ?
Cred că existenţa S.I.M.N., constanţa organizării acestui festival reprezintă punctul central de interes al vieţii muzicale româneşti din sectorul creaţiei contemporane. Este un motor devenit indispensabil pentru stimularea atât a compozitorilor cât şi a interpreţilor. Este un eveniment pe care fiecare ansamblu specializat în interpretarea muzicii noi şi-l trece în agendă şi îl pregăteşte cu maxim interes. Se realizează de asemenea, cu aceste ocazii, contacte cu interpreţi şi compozitori din alte ţări sau chiar colţuri ale lumii ce dau naştere unor benefice schimburi culturale. Este un pas important făcut în circuitul internaţional pe care eu cred că interpreţii îl percep ca atare, iar această miză este capabilă de a le mări interesul pentru abordarea creaţiei contemporane. Mai mult, numai prin astfel de contacte, "performanţa" artistică poate câştiga o experienţă bogată, diversificată şi (sper eu) spontaneitatea izvorâtă din bucuria de a face muzică.
Cum aţi "clasifica" creatorii români prezenţi în festival. Se poate vorbi despre generaţii sau curente, ori mai mult despre individualităţi ?
Nu cred că mai putem vorbi în acest moment despre direcţii şi curente sesizabile în muzica contemporană (fie ea românească sau străină). Cu siguranţă că asistăm la o explozie a individualităţilor. Oferta stilistică este în acest fel extrem de bogată (de la avangardă - sau ce s-a conservat din cuceririle acesteia, la abordările "retro"). În orice caz, spectrul este foarte larg, iar încadrările (pentru cine simte nevoia să le facă) sunt foarte "fin" gradate pe o suprafaţă estetică ale cărei graniţe au devenit laxe, mobile.
Irinel Anghel
Cui se datorează existenţa continuă a S.I.M.N. şi care sunt contribuţiile noi apărute la această ediţie ? Care sunt instituţiile sau persoanele pe care le-aţi menţiona...
Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi a fost de la bun început şi este în continuare organizată de Uniunea Compozitorilor în colaborare constantă cu Ministerul Culturii, cu Centrul de proiecte culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti şi Societatea Română de Radiodifuziune. În acest an am reuşit să atragem şi alţi parteneri ce au contribuţii importante la susţinerea financiară a unor programe din festival : Institutul Francez şi Institutul "Goethe" din Bucureşti - foarte active în ultima vreme în organizarea evenimentelor culturale şi cu precădere a celor ce promovează arta contemporană, Pro Helvetia, Fundaţia "Prietenii Toamnei Varşoviene" condusă de muzicologul polonez Andrzej Chlopecki, care va fi de altfel prezent la toate concertele festivalului. Avem de asemenea un mesaj de multumire adresat Fabricii de piane SAUTER, pe al cărei pian acordat în 1/16 de ton îşi va susţine recitalul extraordinar pianista Martine Joste, Fundaţiei Culturale Siemens, Fundaţiei Gaudeamus, companiilor aeriene Lufthansa şi Air France, firmei de publicitate Inova cu care am lucrat tipăriturile acestei ediţii a S.I.M.N. şi care ne-a realizat o minunată pagină pe Internet (aflată la adresa www.cimec.ro/muzica/simn/index.htm). Avem alături ca parteneri media, extrem de valoroşi în promovarea acestui eveniment Canalul Radio România Muzical "George Enescu", TVR Cultural, portalul cultural www.Liternet.ro şi revistele Flacăra, Actualitatea Muzicală şi Art&Roll. Toate aceste contribuţii sunt valoroase şi împreună vor da naştere unei ediţii pe care o dorim specială a festivalului de la Bucureşti.
PS: Citiţi alt material despre SIMN în Clickantabil
Ascultaţi cîteva piese semnate Irinel Anghel în Muzica în mp3-uri