Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Hairspray

Bun venit în anii '60 - Hairspray


Alex. Leo Şerban

Libertatea, august 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Hairspray (subtitrat Intrigi de culise, dar care înseamnă, pur şi simplu, "fixativ") este versiunea pentru marele ecran a unui musical care a făcut furori pe Broadway, din 2002 cînd a avut premiera; acesta era, la rîndul său, versiunea pentru scenă a filmului cu acelaşi titlu realizat în 1988 de John Waters, "papa prostului gust", care are o scurtă apariţie în filmul de faţă în chip de exhibiţionist pe o stradă din Baltimore (oraşul său natal şi legendar). Acum, filmul-devenit-musical revine pe ecrane - şi este mai reuşit decît originalul (n-am văzut versiunea de scenă!)...

Povestea este, în linii mari, aceeaşi: Tracy Turnblad (Nikki Blonsky) este o adolescentă plinuţă cu păr "bufant", care se plictiseşte la şcoală pentru că acolo nu sînt televizoare; ce i-ar plăcea cel mai mult ar fi să stea cît e ziua de lungă cu nasu-n ecran şi să urmărească un show TV (The Corny Collins Show) în care puştii albi dansează twist. Sîntem la-nceputul anilor '60, cînd negrii nu au dreptul decît la o zi pe săptămînă în care să facă acelaşi lucru. Lucrurile se vor schimba odată ce Tracy (ca un fel de zînă-activistă fără voie) va dinamita cu bună dispoziţie convenţiile în vigoare, "integrînd" mai întîi supraponderalii, apoi persoanele de culoare... Iar lucrurile (cum ştim din istorie) vor rămîne aşa; iată la ce foloseşte un fixativ.

S-ar putea ca Hairspray (regizat de Adam Shankman, care e şi coregraf) să fie cel mai bun film pe probleme rasiale din istoria cinematografului american, şi asta dintr-un motiv simplu: mişcarea de revendicare a drepturilor minorităţii de culoare este pusă pe muzică, iar muzica înseamnă, pentru orice negru, să se mişte pe ritmul ei. În orice caz, este cel mai amuzant şi antrenant - o extravaganţă fals-naivă şi voit frivolă "fixată" pe peliculă în care John Travolta apare în rolul mamei lui Tracy (cu kilograme de latex în plus), cîntă şi dansează împreună cu "soţul" său, Christopher Walken, într-o scenă de antologie şi are parte de cel mai irezistibil număr la sfîrşit, cînd starul din Saturday Night Fever, Grease şi Pulp Fiction îşi adjudecă ringul de dans făcînd ce ştie mai bine: să dea din şolduri.

În orice caz, greu să găseşti vreun cusur acestei pledoarii pentru toleranţă: veselia ei este contagioasă, iar Michelle Pfeiffer - în continuare - foarte frumoasă (chit că este, în film, "reaua" nr. 1!). Sfatul meu: luaţi-vă prietenul, prietena, prietenii şi mergeţi să vedeţi Hairspray! Veţi ieşi fericiţi.



 Toate articolele despre Hairspray
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Cum să aseptizezi un clasic al contraculturii - Hairspray, Carmen Mezincescu
 Morală groasă - Hairspray, Iulia Blaga
 Răţuşte urîte - Hairspray, Andrei Gorzo
 Prin prisma unei comedii muzicale trăsnite... - Hairspray, Mihnea Columbeanu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer