Ticăloşii e prima peliculă românească a acestui an şi e mai degrabă un "film de realitate politică", decît un thriller politic. Şerban Marinescu & Co. chiar speculează scandalurile care fac titlurile ziarelor şi emisiunilor TV în acest moment pentru
a-şi lansa filmul. Războiul bileţelelor apare în reclama TV a peliculei şi o recomandă drept una aproape deconspirativă. Nu este cazul -
Ticăloşii nu e inspirat din luptele dintre Palate, ci e adaptat după romanul
Ciocoii noi cu bodyguard, al lui Dinu Săraru, "o parabolă la adresa clasei politice
post-revoluţionare".
Pe scurt, e vorba despre un afacerist influent, care finanţează (pe ascuns, evident) campaniile electorale ale oamenilor zilei şi care,
neprimindu-şi "dreptul" promis de către putere, decide să finanţeze opoziţia la următoarele alegeri. Desigur că puterea (cu preşedinte, premier, consilieri şi toată ograda) se răzbun?
şi-l azvîrle pe rebelul afacerist
într-o temniţă mai mult sau mai puţin luxoasă. Restul nu prea mai contează căci, oricum, nu e mare lucru care să conteze în filmul lui Şerban Marinescu.
Ticăloşii nu e un film catastrofal ca
Second hand,
Femeia visurilor (Dan Piţa) sau
Orient Express şi
"15" (Sergiu Nicolaescu), dar e la fel de insipid ca
talk-show-urile lui Radu Moraru sau Dan Diaconescu (pe care filmul îi foloseşte de cîteva ori în propriile roluri). Îi lipsesc sarea şi piperul, nu are nici un gust. Singurul lucru de menţionat sunt actorii, dar decât să vezi nişte actori buni
într-un film prost, mai bine îi vezi
într-un spectacol de teatru bun. Un film fără forţă, inutil politic şi inutil ca cinema.