Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2009

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Recital de pian al lui Cristian Sandrin la Ateneul Român


Marcel Frandeş

iunie 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
La sala mică a Ateneului Român, a avut loc la 17 iunie 2009 un recital al tinerilor pianişti, Cristian Sandrin, Xenija Vukadinovic şi Sînziana Alexandru membrii ai Fundaţiei Remember Enescu. Programul a cuprins lucrări de Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Frédéric Chopin, Serghei Prokofiev şi George Enescu.

Am remarcat elevata prestaţie a pianistului Cristian Sandrin, elev la Liceul de Muzică Dinu Lipatti din Bucureşti, la clasa lector universitar doctor Marina Dragomirescu. Aflat în clasa a IX-a, tânărul pianist este câştigător al unor concursuri naţionale şi internaţionale precum: Concursul Internaţional de pian Iuri Bukov, Sofia-Plovdiv, Bulgaria, 2008 - Premiul I şi Premiul Special, Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, Bucureşti, 2007, Cluj-Napoca, 2008, Bucureşti, 2009 - Premiul I, Lira de Aur, Suceava, ediţiile 2004, 2005, 2006, Premiul I, Concursul Internaţional Carl Filtsch, Sibiu, 2007 - Premiul I, Concursul Internaţional de Interpretare ProPiano, Bucureşti, 2007 - Premiul I, Concursul Naţional Mihail Jora, Bucureşti - 2008 - Premiul I, Concursul de Interpretare - In memoriam Modest Iftinchi, Bucureşti, 2004 - Premiul I. El a cântat pe diferite scene din Bucureşti, Cluj-Napoca, Braşov, Suceava, Sibiu, Râmnicu-Vâlcea şi Târgu-Jiu. Tânărul pianist a participat de asemenea la emisiuni realizate de Societatea Română de Radiodifuziune.

Recitalul susţinut de către pianistul Cristian Sandrin la sala mică a Ateneului Român s-a deschis cu Sonata în Mib major K.V. 333 de Wolfgang Amadeus Mozart. Făcând parte din grupul Sonatelor pariziene, lucrarea a fost cântată cu echilibru şi aplecare asupra detaliilor frazării muzicale. În prima mişcare, Allegro, pianistul a reuşit să realizeze, printr-o gradare bine chibzuită, acele acumulări tensionale aduse de arpegiile din Fa major. În partea mediană a sonatei, Andante cantabile, s-a remarcat o emisie minuţios cizelată, cu un sunet îmbrăcat, apanaj al interpreţilor de clasă. Inteligent au fost construite şi variaţiunile din finalul sonatei, Allegretto grazioso, cu reliefări evidente ale planurilor dinamice.

Dintre Studiile de Frédéric Chopin (cuprinzând două caiete, opus 10, dedicate lui Franz Liszt şi opus 25, scrise pentru Doamna Contesă Agoult), pianistul Cristian Sandrin a interpretat cu virtuozitate numerele 4 şi 8 din op.10. Velocitatea caracteristică Torentului (cum mai este numit Studiul nr. 4), un studiu de mare dificultate pianistică, s-a putut percepe şi prin dialogul viu al motivelor expuse de cele două mâini. Se pare că intenţia lui Chopin era să impresioneze printr-o goană, în care fiecare mână pare că ar voi să o ajungă din urmă pe cealaltă, reuşind aceasta doar în final. Studiul nr. 8 în Fa major a fost cântat cu mult aplomb. La doar 16 ani, pianistul Cristian Sandrin a indus acel aer de lejeritate şi a sugerat aspectul dansant al muzicii. Claritatea şi precizia articulării, agogica flexibilă şi dinamica bine conturată au condus la o redare plină de plasticitate.

În Pavana din Suita nr. 2 pentru pian în Re major, op. 10 de George Enescu, caracterul majestuos al muzicii a fost surprins cu mult rafinament. Arabescurile, vălurile de arpegii, culorile străvezii pe care pianistul le-a obţinut au încântat numerosul public care l-a răsplătit cu aplauze îndelungi.

Ultima lucrare interpretată de Cristian Sandrin a fost Scherzo nr. 3 în do# minor, op. 39 de Frédéric Chopin, lucrare compusă în 1839 şi dedicată lui Alfred Gutmann, elev al compozitorului. Introducerea în spirit lisztian conduce către subiectul expus în octave. Frumos au fost realizate sub aspect timbral şi modulaţiile de pe parcursul Scherzo-ului (do# minor - Reb major - do# minor - Do# major).

Am remarcat în interpretarea pianistului o mare capacitatea de schimbare afectivă. Şirurile de sunete în staccato, confereau pregnanţă şi virtuozitate, accentele bine marcate dădeau uneori impresia de marş eroic, apoi acel acompaniament sobru, a avut menirea de a induce câteva unde de melancolie. De fapt, acest Scherzo are o puternică tentă beethoveniană, prin atmosfera sa majestuoasă.

Cristian Sandrin este un pianist de care vom mai auzi în anii ce vin.



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Frânturi de sacralitate - Oratoriul Paulus de Felix Mendelssohn-Bartholdy, Marcel Frandeş
 Tendinţe de sincronizare, Oltea Şerban-Pârâu
 Simfonia Clopotele de Serghei Rahmaninov, Marcel Frandeş
 Concerte anticriză , Oltea Şerban-Pârâu
 Un an muzical cât două decenii?, Oltea Şerban-Pârâu
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2009


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer