La Teatrul Naţional din Cluj au avut loc premierele spectacolului Colonelul şi păsările, de Hristo Boicev, în regia lui Alexandru Dabija, varianta feminină a Colonelului-pasăre montat cu o stagiune în urmă, la Teatrul Bulandra, de acelaşi Dabija, şi a doua piesă a unui triptic ce se încheie cu Soţia colonelului. Acelaşi Victor Rebengiuc joacă rolul disciplinatului colonel Fetisov, cel care "ştie să zboare".
Dar spectacolul de la Cluj, spre deosebire de cel de la Bucureşti sau în comparaţie cu el, îl lasă pe amatorul de teatru cu cîteva frustrări şi, eventual, tot atîtea întrebări pentru rafinatul regizor care e Alexandru Dabija, începînd cu, să zicem, dedicaţia: "Am făcut acest spectacol cu gîndul la Vlad Mugur", spune Dabija în caietul-program; în ce măsură trimite această afirmaţie la faptul că Mugur îşi repeta constant, în timp şi spaţiu, spectacolele? Asta fiindcă montarea de la Naţionalul clujean nu aduce mai nimic nou faţă de cea de la Bulandra. Pentru ce a acceptat Dabija decoruri atît de şterse, de altfel atipic de nespectaculoase, ca să nu spun urîte, în cazul unui scenograf cu ochiul viu precum Horaţiu Mihaiu? – cu toate că e foarte interesantă ideea de a asocia personajelor obiecte-fetiş (nu şi pentru Meral - Ramona Dumitrean): lanterna pentru Titch (Irina Wintze), sticla pentru Mata Hari (Elena Ivanca), abacul pentru Teresa (Eva Crişan), ceasul pentru Nina (Angelica Nicoară), seringa pentru Doctoriţă (Carmen Culcer).
Dacă în Colonelul-pasăre de la Bucureşti, Doctorul e un alter-ego al regizorului, e Doctoriţa din Colonelul şi păsările doar un "raisonneur" al spectacolului, care şi-a pierdut capacitatea de coagulare scenică, semn al unui abandon regizoral în faţa textului? Poate fi bănuit spectacolul lui Dabija de misoginism, e aceasta explicaţia pentru ocolirea complicaţiilor psihologiei feminine? Dacă povestea celor "şase nebuni şi-un dependent de drog", din textul căreia Dabija a tăiat binişor, e o piesă de situaţie, a vrut cu adevărat regizorul să exploateze "diferenţa specifică" dintre această situaţie (o comunitate de femei izolată în păduri, cu un singur bărbat în mijlocul lor) şi cea din Colonelul – pasăre?
Alexandru Dabija are acest dar, de a face spectacole care nasc întrebări. La Cluj însă, Colonelul şi păsările dă naştere şi unei alte reacţii, nu la fel de plăcută – frustrarea.