Deşi regizorii de film nu prea se înghesuie la îmbogăţirea unui gen pe cât de pretenţios, pe atât de situat pe muchie de cuţit (între melodramă şi pitoresc facil), cum este filmul biografic, iată că BBC Films şi Consiliul Filmului din Marea Britanie (ca producători) ne fac surpriza unei excelente evocări cinematografice, dedicate poetei Sylvia Plath. Nici Orele / The Hours de altfel nu a fost deloc lipsit de virtuţile cinematografice necesare evocării biografiei Virginiei Woolf.
Sylvia este realizat de regizoarea neozeelandeză Christine Jeffs şi întregul film poartă amprenta unei personalităţi feminine care a înţeles drama existenţei unei autoare de excepţie, care a făcut parte din “generaţia de mijloc americană”, dar a cărei recunoaştere a venit târziu din partea contemporanilor săi (a fost premiată cu premiul Pulitzer la 20 de ani după moarte).
Viaţa Sylviei Plath este urmărită în ultimii ei şase ani de când, studentă în Anglia, la 24 de ani, îl cunoaşte pe poetul englez Edward (Ted) Hughes, cu care se căsătoreşte. Reîntoarcerea în America, orele de catedră, succesele soţului minează o explozivă poveste de dragoste. Revenirea în Anglia marchează în ciuda celor doi copii pe care îi are începutul sfârşitului, anunţând şi destrămarea căsniciei, dar şi disoluţia interioară, marcată încă din tinereţe de o tentativă de suicid. Christine Jeffs urmăreşte cu sensibilitate momentele de răscruce din viaţa Sylviei Plath, autoarea unei lirici ce afirmă statutul lamentabil al femeii privite ca o fiinţă damnată de zguduirile apocaliptice ale anilor ‘50. Idila cu Ted (o remarcabilă secvenţă, când cei doi recită din Chaucer pe Tamisa, în faţa unei turme de vaci), avatarurile vieţii universitare şi casnice, debusolarea cumplită după evaporarea sentimentelor soţului său au determinat o mare poetă la un gest ireversibil ce pune punct unei opere de mare vibraţie, cu intensităţi erotice, nu rareori macabre, cu ecuaţii emoţionale de mare originalitate, cu viziuni halucinante niciodată marcate de impulsivitate sau teroare.
Chiar dacă sugestia autoarei merge spre concluzia evidentă a ciocnirii a două personalităţi autodevoratoare, schiţa de portret efectuată de Christine Jeffs rămâne în limitele unui universal love story, concentrat pe relaţia dintre cei doi scriitori - Ted şi Sylvia -, a căror aventură existenţială emoţionează dincolo de slăbiciunile omeneşti, dincolo de tribulaţiile vieţii cotidiene.
Servit cu virtuozitate de către doi mari actori, Gwyneth Paltrow şi Daniel Craig, filmul regizoarei Christine Jeffs descifrează atât sinuoasele drumuri ale creaţiei poetice din care nu lipsesc amintirile, refulările, frustrările şi nostalgia, cât şi periculosul paralelism al ambiţiilor către realizarea unei familii fericite, dar şi a gloriei literare.
Deloc melodramatic, filmul Sylvia impune prin sobrietate, rareori traversată de o umbră de umor, prin gravitate şi tensiune interioară.
Un film despre existenţa şi opera a doi mari autori contemporani, care au trăit o intensă poveste de dragoste sfârşită tragic. Un film de văzut.