Şi iată că n-a spus Wagner. Surprinzător. Deşi parcă mi-era greu să îmi imaginez Cavalcada Walkyriilor galopând nebuneşte peste câmpurile de porţelan alb, smălţuit şi pictat cu pensule mici, de miniaturist. A spus Bach. Am întrebat-o pe Ana, la finalul interviului, care ar fi fundalul sonor care acompaniază cel mai bine stilul Ana Wagner. Şi a ales Bach, aproape umezindu-şi buzele, pentru că exact înainte o întrebasem care este gustul care acompaniază stilul Ana Wagner. Şi a spus... Asta o să mai descoperiţi şi singuri. Să mă întorc la Bach. Eu cred că ea, Ana, se gândea la ceva mai domol, mai bun de background, stil Concertele Brandenburgice. Ghinionul a făcut, însă, ca la montaj, eu să uit total de acest lucru şi să ne trezim că nu avem Bach-ul de încheiere. Prea târziu de fonotecă, prea în buză pentru a o lăsa pe altă dată. Şi am scotocit în iPod-ul meu, de unde am extras Chaconna cu Hélène Grimaud, care se înfoaie şi se îndârjeşte spre final de aproape dă să spargă gentilele porţelanuri înfrunzite, împădurite, împodobite şi... împisicite de Ana.
Dincolo de asta, am fost, literalmente, elefanţi într-un magazin de porţelan (atelier, în cazul nostru). N-am spart nimic, am făcut câte trei mişcări în loc de una şi am reuşit să îngrămădim într-un spaţiu... intim (a se citi nu foarte spaţios) 2 camere, 3 surse de lumină, 2 operatori, un sunetist, un asistent, un reporter, o intervievată, eternul clipboard negru şi o soră (Irina), care a ascultat în tăcere conversaţia noastră. Ana? Ana m-a privit cu o mină pe jumătate curioasă, un sfert amuzată şi un sfert, ba nu, 10% reticentă şi mi-a răspuns fără dorinţa de a se da originală sau interesantă prin cuvinte. La un moment dat, a avut un moment de evadare şi a trebuit să repet întrebarea. Mi-a atras atenţia, însă, atât de delicat, încât cred că, de fapt, eu folosisem prea multe cuvinte şi încâlcisem ideea. Şi i-a plăcut finalul. Iar mie cel mai mult mi-a plăcut filmarea de la magazin. Pentru că acolo e Ana Wagner multiplicată în porţelanuri înfrunzite, împădurite, împodobite şi împisicite.
TVR Cultural, Joi, 12 noiembrie 2009, ora 22:30 / Duminică, 15 noiembrie 2009, ora 11:00
[email protected]