Profil. Poveste. Personaj: Daniela Dessi

Îmi fug ochii. Nu eu am remarcat acest lucru, ci editorul meu de montaj. Aşa e. Îmi fug. La Daniela Dessi, ei baleiau de la unghiile frumos şi franţuzesc manichiurate la brăţara din argint zăngănitor, la eşarfa de in de pe umăr, la buzele conturate şi, în general, îi măturau chipul. Ei nu-i fugeau. Mai bine de 25 de minute m-a privit doar pe mine, aruncând din când în când câte o privire fugară, complice, în spatele meu, acolo unde se aşezase Fabio.

Daniela Dessi şi Fabio Armiliato sunt unul dintre foarte puţinele cupluri din lumea operei care, iată, rezistă. Cât e amor şi cât e business în povestea asta, ştiu doar ei. Cert este că au o cotă la care au ajuns fiecare separat şi care s-a rotunjit şi s-a împlinit în formula de duet. Duetul, ca idee, pare să îi caracterizeze. Nu doar că sunt soprană-tenor, italiancă-italian, mamă-tată, soţie-soţ, ci şi pentru că îşi alcătuiesc drumul profesional împreună, pentru că aşa le place. Vor să cânte împreună, au repertoriu comun, iar teatrele şi publicul îi percep... la pachet. Da, ştiu, vă duce gândul la cel mai faimos şi mai discutat cuplu liric al acestor ani. Daniela Dessi şi Fabio Armiliato par, însă, altfel. Nu sunt hipervedete tabloidizate. Sunt printre cele mai respectate nume în meseria lor şi atât. Ca atare, şi viaţa lor particulară, atunci când este oglindită pe scenă, pare solidă, molcomă, fără mult glanz, dar şi fără falii adânci.

Daniela Dessi este o voce FRUMOASĂ. O mare, mare profesionistă a teatrului liric. Am văzut-o în Manon Lescaut la Operă şi, acolo unde nu a fost fâşneţică, tinerică, săltăreaţă, jeune&jolie, cum ne aşteptam de la eroina lui Prévost-Puccini, a fost impresionantă prin experienţă, ştiinţă, siguranţă, încărcătură a cântului şi a interpretării. La interviu, cu o zi înainte de spectacol, a punctat cu glumiţe, a avut răbdare cu o alarmă rebelă de la Intercontinental, m-a regalat cu o italiană superbă, pe care îmi place s-o aud, nu s-o şi vorbesc şi ne-a dat 25 de minute uşoare şi plăcute ca un tiramisù profesionist făcut. Probabil graţie firescului prin care a arătat că nu cântăreşte pe umeri premierele de la Scala sau de la Arena din Verona.

Caut un final zglobiu pentru textul ăsta şi îmi dau seama că nu am. Filmarea a mers perfect normal şi am aplaudat-o pe Daniela Dessi din tot sufletul o zi mai târziu. Ba chiar m-am dus şi la cabină, ceea ce nu prea obişnuiesc, din cauza timidităţii. Dar ea e, pur şi simplu, un personaj cald şi amabil.

TVR Cultural, Joi, 19 noiembrie 2009, ora 22:30 / Duminică, 22 noiembrie 2009, ora 10:00

[email protected]