Profil. Poveste. Personaj: David Sandu

Îmi pare rău că nu ne-am tutuit. De altfel, cineva m-a şi întrebat, văzând materialul, de ce nu am făcut-o. "Nu e un interviu, e o şuetă în care unul e mai curios decât celălalt, ar fi fost chiar firesc". Aşa zic şi eu. David Sandu e un creator (nu, nu e creator, îi displace profund cuvântul ăsta lipit de persoana lui şi mi-a scăpat şi pe prezentare!), aşadar David Sandu e un autor tânăr, cu un discurs la fel de tânăr. Cel al bijuteriilor pe care le face e precis, geometric, minimalist, abstract, ferit de umbrele ambiguităţii formelor. Cel al cuvintelor e năvalnic, cu multe paranteze, mucalit, cu un zâmbet în colţul gurii şi în pupile gata să irumpă în hohot de râs. Are fineţea autoironiei, ceea ce îl recomandă, în ochii mei, cel puţin, ca pe un om cu un ales simţ al umorului. Şi pentru că vorbesc de fineţe, ea se răsfrânge în piesele sale, rectangluri de oţel, platină, abanos sau malachit, înnobilate de nestemate ascuţite sau voit corodate.

"În lumea minimaliştilor, eu sunt un baroc". Şi îmi vine să mă uit încă o dată la butonii pe care îi face, cu inserţii de coral, diamant şi lemn. Sau la inelele cu topaze (sau or fi safire galbene?) tăiate în săgeţi sau frânte în curbura lor de neaşteptate unghiuri obtuze, hexagoane care te fac să te gândeşti la atelierul unui strungar pe care l-a lovit, brusc, norocul. Sau la pandantivele pătrăţoase, din esenţe tropicale, meşterite parcă de un dulgher care foloseşte nituri de aur alb. Sau la brăţările stil cătuşe, încleştătoare, care s-ar potrivi ca nuca în perete cu o mânuţă-suport-de-poşetă-fake-ultra-brand.

Poveştile lui David Sandu vorbesc despre copilării cu întrebări în timpuri care nu mai voiau răspunsuri, despre studenţii şontâcăite şi, câteodată, revoltate, despre drumuri căutate şi găsite. Într-o aşchie de abanos obţinută cu greu, într-o placă de metal călcată de camion, într-o sabie niponă purtătoare de învăţătură. Pare abscons? Nici pomeneală. La interviul cu David Sandu veţi petrece mult timp zâmbind. Râzând, poate, cu un tip hâtru, care a ales să migălească bijuterii pentru a rima cu personalităţi, nu cu sandale. Un tip care afirmă şi explică fără dram de îndoială că o bijuterie se poartă cel mai frumos... contemplând-o.

Personaj. Fără doar şi poate. Te salut, David!

TVR Cultural, Joi, 26 noiembrie 2009, ora 22:30 / Duminică, 29 noiembrie 2009, ora 11:00

[email protected]