Profil. Poveste. Personaj: Denisa Comănescu

O vedeţi peste tot. Eu, unul, stau şi mă întreb când doarme. E la lansări, la dezbateri, la recepţii, la premiere de film, la concerte, la radio, la televizor. Numai la noi, la TVR Cultural, apare cel puţin o dată pe lună. E şi firesc. Cărţile se înghesuie pe raftul ei mai ceva ca într-o bibliotecă publică. Paradoxul, pentru mine, cel puţin, este că această doamnă este cine este şi a ajuns la acest statut din... citit. Când, cu o agendă atât de încărcată? Păi, tot timpul, spune. La masă, pe drum, în pat, în baie, la birou, în vacanţă sau în cele mai solicitante ore de serviciu. Serviciul Denisei Comănescu este cititul şi alesul cărţilor. E ca un fel de... agricultor, dacă îmi este permisă comparaţia, care alege doar fructele despre care ştie în mod sigur că se vor vinde. Aşa şi cărţile. Pot fi miezoase, parfumate, în culori ademenitoare, de cele mai alese soiuri, pline de sevă, dulci sau acrui-amare, tinere sau pârguite de vreme. Important e să fie bune, să vină în întâmpinarea aşteptărilor sau să genereze aşteptare, ocupând şi umplând tejghele goale.

Dacă nu este John Updike, atunci este Bulgakov. Maestrul şi Margareta este cartea la care Denisa Comănescu se întoarce periodic. A făcut-o de trei ori şi de-a lungul interviului, zgândărindu-mi pofta de a reveni asupra acestui volum căruia, pe măsură ce îi întorci paginile, schimbi hohotul isteric de râs cu scepticismul privind întreaga noimă a râsului. Publicarea ei este un vis împlinit, aşa cum încă mai visează republicarea lui Ulise. Denisa Comănescu visează mult. E în fişa postului. Visează întâlniri cu scriitori pe care îi cunoaşte sau pe care urmează să, visează romane mari ale lumii pe care le pecetluieşte cu o pisică marcă înregistrată, visează colecţii întregi de literatură străină, tânără, dar galonată cu laurii celor mai importante premii din domeniu. Clandestin aproape, atunci când îi mai scapă mintea, visează versuri, pe care se grăbeşte să le aştearnă pe hârtie şi pe care le lasă în suspensie o lună, două, trei, cu speranţa că rădăcina lor are nevoie doar de câţiva stropi de linişte pentru a redeveni sănătoasă.

Îmi vine să spun despre Denisa Comănescu că este un star al mediilor culturale. E aproape ubicuă. Ciudat-favorabil ei, însă, este faptul că personajul care ia mereu partea leului şi spotul de lumină nu este ea, ci pisica marcă înregistrată. Aceasta, neobosită, se multiplică pe coperţile cărţilor adunate pe rafturi de librării şi biblioteci, ca o ştampilă de liberă trecere spre mai multe lumi decât încap pe pământ, de multe ori, mai viabile şi mai valoroase.

TVR Cultural, Joi, 10 decembrie 2009, ora 22:30 / Duminică, 13 decembrie 2009, ora 11:00

[email protected]