Expoziţia Imagini ale lumii trecătoare. Kunisada - un mare gravor al şcolii Utagawa este deschisă la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti. Organizată de Secţia de Artă Orientală a MNAR, expoziţia, al cărei curator este Carmen Brad, prezintă 63 de gravuri policrome, realizate de Utagawa Kunisada (1786-1865).
Sumida Shozo (numele iniţial al artistului) a dovedit de timpuriu talent pentru desen şi pictură. La 15 ani, a intrat ca elev în atelierul pictorului şi gravorului Utagawa Toyokuni, întemeietorul şcolii de gravură Utagawa, şi, potrivit tradiţiei, a primit numele Kunisada, prima parte a acestuia indicând numele mentorului.
De-a lungul vieţii, a semnat cu mai multe nume. Preluând afacerea tatălui său, proprietarul unui feribot, îşi alege pseudonimul Gototei (Casa celui de-al cincilea feribot), semnând astfel, până în 1844, gravurile sale cu actori. Pentru alte subiecte, a folosit un al doilea nume, Kochoro, în care intrau hieroglife din numele maestrului său de pictură tradiţională şi din numele întemeietorului acestei şcoli. În sfârşit, după moartea lui Utagawa Toyo-kuni, şi-a semnat majoritatea lucrărilor: Toyokuni.
Cartierele plăcerilor
Gravurile acestui artist, aparţinând şcolii ukiyo-e, abordează subiecte preţuite de pătura orăşenească a societăţii japoneze a secolului al XIX-lea, interesată de plăcerile vieţii de zi cu zi, spre deosebire de temele culturii aristocratice a samurailor. Gravurile sale vor înfăţişa femei frumoase, actori, prelucrări ale unor subiecte literare, istorice sau ale unor legende.
Dincolo de temele gravurilor sale, transformate uneori în adevărate rebusuri prin aluziile la literatură şi legendă şi prin abordarea în cheie ironică a subiectelor culte, Kunisada se remarcă prin fineţea liniei, prin inventivitatea tematică şi prin prolificitate.
Femeile prezentate de Kunisada au un plus de graţie faţă de cele ale contemporanilor săi şi creează un canon de frumuseţe feminină. Majoritatea modelelor aparţin cartierului Yoshiwara din Edo, populat de curtezanele de lux, recunoscute pentru rafinamentul şi eleganţa lor. Oiran (curtezană) plimbându-se, parte a unui triptic intitulat Scenă din Yoshiwara: kimonouri imaculate, în prima zi a lunii a opta, atrage atenţia nu numai prin prezentarea amănunţită a costumului şi a coafurii, dar şi prin delicateţea coloritului şi, mai ales, prin folosirea unor elemente de perspectivă europeană.
Teatru şi ironie poetică
Un alt subiect predilect al artistului a fost lumea teatrului. Există o întreagă galerie de portrete de actori şi scene din teatrul kabuki, cum ar fi Iwai Kumwesaburo II în Tokaido Yotsuya Kaidan / Povestea stafiei de la Yotsuya, una dintre cele mai frumoase gravuri, datorită desenului precis şi delicat, armoniei cromatice şi prezentării odată cu portretul actorului şi a decorului. Alteori, Kunisada realizează portrete colective, ca în tripticul prezentând trei actori într-o scenă din Banzai Okuni kabuki.
Între subiectele inspirate de literatură, se detaşează grupul de gravuri cu Genji, unul dintre eroii principali ai Japoniei medievale, sau cel intitulat Şase poeţi nemuritori la modă, din care nu lipsesc notele umoristice. Expoziţia cuprinde şi un segment intitulat Cele două pensule, dedicat lucrărilor realizate în colaborare de Kunisada şi de elevii săi.
Pe lângă frumuseţea expoziţiei, a etalării elegante şi profesioniste, trebuie menţionat în mod special catalogul ei. Carmen Brad, specialist recunoscut în arta extrem-orientală, oferă nu numai analiza fiecărei piese în parte, dar sintetizează caracteristicile culturii nipone aferente imaginilor. Informaţia este preţioasă pentru publicul mai puţin familiarizat cu cultura clasică a Ţării Soarelui Răsare, dar şi cu tehnica gravurilor sau cu normele estetice ale artelor vizuale japoneze.