Nişte fete, spectacolul Teatrului "George Ciprian" din Buzău, este ca un bulgăre de zăpadă care se transformă în avalanşă. Un bărbat cu sufletul de gheaţă îşi invită cinci foste iubite într-o cameră de hotel, ca să-şi lămurească trecutul şi pasiunea pentru ele. Fiecare, pe rând, îl priveşte în ochi pe cel care le-a părăsit cândva. Întotdeauna, Guy a fugit cu alta. Acum predă "ficţiune" la o Universitate americană şi este din ce în ce mai apreciat ca scriitor. Se apropie de 35 de ani şi este pe cale să se însoare cu o studentă de la şcoala de asistente medicale. În camera de hotel intră mai întâi fata pe care a abandonat-o înaintea balului de absolvire, apoi alta, pe care o folosise ca jucărie sexuală pentru a-şi satisface fanteziile interzise. Pe un fotoliu din aceeaşi cameră de hotel se aşază o profesoară de facultate, cu care a avut o aventură cu mulţi ani în urmă, apoi fata pe care a iubit-o cu adevărat. Lor li se adaugă o jurnalistă în vârstă de 26 de ani, pe care a sărutat-o atunci când ea avea 11 ani şi căreia i-a grăbit, intruziv, maturizarea sexuală. El împlinise 18 - era major, putea să conducă şi să fie militar.
Fostele cuceriri din viaţa lui au un lucru în comun. Au experimentat la fel de intens amăgirea. Au căzut în aceeaşi capcană. Au trăit cu trupul în prezentul de atunci şi cu mintea în viitorul de acum. Şi-au deschis sufletul total în faţa celui care a promis mai mult. Iar Guy este expert în făgăduieli. Este "doctor" în ficţiune, dar când trebuie să împlinească viziunea viitorului paralizează în faţa fricii. Când îşi recuperează forţa motrice, fuge. Acum, vrea să se schimbe şi să treacă la o nouă etapă din viaţa lui, cu sufletul împăcat, cerându-şi iertare pentru "neplăcerile" pe care le-a pricinuit. Sau poate că vrea doar să vadă ce are de pierdut. Sau poate că vrea doar să îmbine poveştile acestor femei, femeile lui, într-un roman. Lacrimile sale poate că sunt adevărate. Iar ele poate că vor să se întoarcă din nou în braţele lui. Sau, cine ştie, poate că şi-au pus în gând doar să îl persifleze. Un lucru este cert. Guy este un mit dezumflat. Este lipsit de imaginaţie şi ca amant, şi ca scriitor.
O actriţă remarcabilă
Spectacolul regizat de Cristi Juncu scoate tot ce se poate din textul admirabil al dramaturgului american Neil LaBute. Dialogurile sunt foarte convingătoare, deşi au nevoie de un ritm de încălzire şi de limpezire. Ca spectator, ţi se asigură un acces nelimitat şi voyeurist la o serie de discuţii, în dormitor, dintre foşti îndrăgostiţi. Ţi se oferă lejer şi cheia prin care poţi reconstitui acest puzzle sentimental, atât de colorat şi de complicat. Vlad Zamfirescu este foarte bun în rolul teroristului emoţional, care a stors deja toată nefericirea amantelor sale în scurte naraţiuni pentru diverse reviste. El se întoarce acum la locul faptei, pentru a se aproviziona cu încă o doză de disperare de cea mai bună calitate. Cu adevărat memorabilă este Diana Cavallioti, ultima iubită intrată în scenă, care trece ameţitor de la ipostaza de virgină cu sufletul ţăndări, pipiţă prostuţă şi neglijabilă, la rolul de femeie puternică, manipulatoare desăvârşită şi cu o sexualitate bubuitoare. Finalul pe care îl asigură ea şi Vlad Zamfirescu este cel mai potrivit pentru acest spectacol. Celelalte fete fac fiecare echipă bună cu personajul masculin. Nimic nu este strident, totul este autentic şi armonizat.
Nişte fete este un spectacol surprinzător, care parcurge un sfert din timpul său în pluton, dar pe măsură ce trece de jumătatea cursei şi se apropie de ultimii metri se distanţează sigur de zona plictiselii şi a predictibilităţii şi câştigă. Este o producţie demnă de luat în seamă, bună de festivaluri, bună pentru public şi foarte generoasă cu actorii care pot să arate tot ceea ce ştiu.