februarie 2010
Dragă Răzvan,

Profit de ocazie să mă întreb dacă vei accepta acest text pe LiterNet. Ştii, am mai menţionat odată numele tău şi, modest, te-ai eludat discret şi ai păstrat în formulă doar portalul. Dar cum LiterNet-ul nu s-a inventat singur (vezi aici lista "inventatorilor" LiterNet - notă Răzvan), cum Claudiu Bleonţ nu s-a huiduit singur, cum Cvartet pentru o lavalieră nu s-a transformat în realitate singur, mă tem că trebuie să accepţi acest statut. De personaj cu poveşti, unele dintre ele ştiute de toată lumea, altele doar de cine are curiozitatea să întrebe.

LiterNet-ul este perceput aproape ca un bun colectiv, poate istoriile lui trec pe lângă noi tocmai pentru că este atât de la îndemână, de fidel.

Episodul cu Bleonţ şi Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal a făcut deliciul presei, dar mă bucur că am avut ocazia să îl revizităm. Eu amuzat-curios, tu amuzat-detaşat-implicat, dacă îmi permiţi această struţo-cămilă.

Ştii de câte ori am văzut Cvartetul? Cred că de trei. Şi de fiecare dată m-am întrebat de unde ai avut flerul de a investi o sută de milioane (lei vechi) în ceva ce ar fi putut primi eticheta de criptic, aberant, fără noimă. A fost au contraire, dar banii tăi plecaseră deja.

Ţi-aduci aminte? Prima dată am stat de vorbă face à face în direct, la o Agendă a Festivalului Enescu, în toamna lui 2009. Erai extaziat de Christian Zacharias, dar îţi alegeai cu grijă cuvintele, de parcă prea mult entuziasm ţi-ar fi răpit un pic din autocontrol. Când ne-am întâlnit pentru PPP, la tine acasă, ţi-am şi spus, dacă după mine ar mai fi urmat încă un interviu de jumătate de oră, îl rezolvai fără probleme şi pe acela.

Mă bucur că ai avut acea stare. Mă bucur că mi-ai spus, de parcă am fi vorbit de când lumea, că dormi puţin, că mai aţipeşti prin metrou, pe la piesele proaste (atunci când nu faci scandal! :), iartă-mă, nu m-am putut abţine!) sau pe la filmele plicticoase. Că iubeşti, aproape cu aceeaşi implicare, tenisul şi muzica bună. Că ai avut vise de regizor. Sper că le mai ai.

Sincer, Răzvan, nu ştiu dacă îţi place să vorbeşti despre tine. Ar trebui să ne mai întâlnim de câteva ori pentru a-mi forma o părere. Dar ştiu că, atunci când vorbeşti cu mine, o faci în cel mai neviciat şi mai nealambicat mod cu putinţă. Simplu-sincer-miezos-detaşat-amuzat. Nu vrei să dărâmi lumi cu fiecare cuvânt şi nu vrei să smulgi aplauze cu fiecare întorsătură de frază. Aşa cred eu că ar trebui spuse poveştile. Mulţumesc că ai văzut în mine un om căruia să i le spui.

Cu prietenie,
Marius

TVR Cultural, Joi, 11 februarie 2010, 22:30 / reluare: Vineri 12 februarie 2010, 10:30

În curând la Profil. Poveste. Personaj:
Joi, 18 februarie 2010 - Jean-Yves Thibaudet (pianist, I)
Joi, 25 februarie 2010 - Jean-Yves Thibaudet (pianist, II)

[email protected]

2 comentarii

  • Good job!
    Miruna Runcan, 11.02.2010, 23:25

    Pai, v-a iesit, a fost la fel de natural cum esti, la fel de simplu cum stau lucrurile. Bravo, frate!

  • Felicitări
    Eduard Păuna, 12.02.2010, 00:14

    Un Răzvan extrem de natural și o conversație caldă, intimă despre cum cultura poate deveni mod de viață.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus