Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Avatar

Noua Cinematografie tech - Avatar


Eddie's site, februarie 2010
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Una dintre cărţile care mi-au marcat copilăria, ca multor altora, a fost Winnetou. Karl May a ştiut cum să pună problema: a creat două personaje geniale şi a populat peisajul cu alte câteva din aceeaşi zonă a geniului. Prin pana lui, apaşii au ajuns să fie cele mai cool fiinţe din lume, iar feţele palide, cele mai nasoale, desigur, cu mici excepţii. De o parte, Winnetou, de cealaltă, Old Shatterhand. Prietenie la cataramă. Indianul îi dă sora, calul, sângele. Albul îi aduce - fără să vrea - oamenii care construiesc căi ferate şi dezvirginează teritoriile "roşii". Indianul îşi apără neamul şi nevoile. Albul nu ţine cu ai lui, fiindcă-l iubeşte pe indian. Dar e neputincios în faţa tehnologiei. Atenţie! Karl May a murit în 1912.

James Cameron a făcut Avatar în 2009, urmând fix aceleaşi principii. Nu insist: la nivel de scenariu, filmul e un clişeu ordinar adaptat într-o formă relativ adorabilă atât pentru un puşti de 12 ani cât şi pentru un matur de 60 care rămâne cu gura căscată la "ce pot face ăştia în ziua de azi cu filmele". Ceea ce ridică totul la un nivel superior faţă de alte prostii computerizate ce creează Noua Cinematografie este Pandora. Trecând peste bullshit-urile de marketing care bombardează cu ştiri legate de sinucideri în masă ca urmare a depresiei provocate de faptul că nu există în realitate o asemenea lume, Pandora e punctul de atracţie şi mai ales de seducţie al filmului. Într-o lume banală, creaturile alea albastre cu chip de pisică tâmpită, care şi-o trag împreunându-şi cozile, n-ar fi impresionat pe nimeni. Plasate în Pandora, ele capătă farmec şi declanşează isterii post-vizionare de genul Avatarize Yourself.

Sigur, e de văzut documentarul cu making-of-ul lui Avatar, sunt de apreciat noile tehnici de filmare, noile camere şi unghiuri inventate de Cameron, noile programe de editare video şi audio, uriaşa industrie tech care a fost pusă în mişcare după filmările în sine. Odată cu Avatar am intrat într-o nouă eră a cinematografiei şi, probabil, peste cinci ani, Neyitiri şi na'vioţii ei lungani vor fi priviţi cu indulgenţă ca nişte bieţi pionieri într-ale "efectelor". Pandora va păli în faţa cine ştie cărei lumi six-dimensionale. Până atunci, Avatar rămâne un reper. Pe care nu e indicat să-l cauţi la poveste, care, probabil, te va dezamăgi, ci, mai degrabă, la butoane.

(3 stele)




 Toate articolele despre Avatar


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Eduard Ţone


Alte articole

 O salată de fructe exotice fără zahăr - Avatar, Emilian Floareş
 De ce ne este frică de Avatar?, Silvia Dumitrache
 Avatarurile unui film - Avatar, Mădălina Şchiopu
 Pariul cu imaginaţia - Avatar, Andreea Chiriac Hentea
 Gânduri pe marginea unui anumit tip de film - Avatar, Marian Rădulescu
 Toate articolele despre Avatar


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer