Italia. Toscana. Regiunea Maremma. Capalbio, o comună cocoţată în vîrful unei coline. Capalbio Cinema, festival care se desfăşoară neîntrerupt din 1994 încoace şi care a ajuns, deci, la a 11-a ediţie. Un festival de scurt-metraje, aflat sub patronajul marelui Michelangelo Antonioni - care a fost prezent în ultima zi a festivalului, duminică 4 iulie, cu prilejul unui omagiu pe care Capalbio Cinema l-a adus cineastului în vîrstă de 91 de ani prin proiectarea ultimului său film, Lo sguardo di Michelangelo (Buonarotti)...
Capalbio a devenit, în timp, cel mai important festival de scurt-metraje din Italia, iar rendez vous-ul anual cu "i corti", obligatoriu. Festivalul este condus, încă de la început, de un tandem mixt: Tommaso Mottola, cincuagenar longilin & flegmatic, şi Sita Alessandra Banerjee, micuţă mulatră cu sînge amestecat indiano-veneţian, plină de energie şi de bună dispoziţie. El - festivalul - se ţine cu dinţii (şi bine face!) de un principiu strict, Siate brevi: scurt-metraje nu mai lungi de 15 minute. Şi, cum între 30 iunie şi 4 iulie a fost lună plină, conjuncţia selenară & cinematografică a dat proiecţiilor în aer liber un contur suplimentar, pe care nu mă sfiiesc să-l numesc - dat fiind că s-a întîmplat în Italia - indimenticabil!
În plus, au existat noutăţi (cel puţin pentru mine, care mai fusesem la Capalbio doar de două ori - ultima oară, în 2001): un program adiţional de videoclipuri - propus de neobositul & mereu-disponibilul Fabio Melandri -, cartoline prin care publicul era chemat să voteze filmul preferat din competiţie şi un fel de "concurs" adiacent: acelor scurt-metraje nu mai lungi de 6 minute, votate de public, li se dă şansa (imensă într-adevăr, pentru un scurt-metraj destinat îndeobşte unei vizionări cvasi-confidenţiale!) unei distribuţii pe marile ecrane, înaintea unor lungmetraje - cam cum se întîmpla şi în România, pe vremuri. Plus un omagiu maestrului Vittorio de Seta - venit, ca şi Antonioni, la festival -, plus un program Focus Brazilia, plus - în fine - o secţiune de horror-uri, Brividi di mezzanotte (Tim Burton, Brian De Palma...) pentru împătimiţi şi, mai ales, pentru cei care vor fi rezistat pînă spre orele 3 ale dimineţii.
Selecţia - ca de obicei, excelentă: scurt-metrajul britanicului (!) Vito Rosso Good Bye Cruel World (pe care i l-am recomandat Sitei după ce m-a entuziasmat la Berlin) a smuls ropote de aplauze şi un premiu de regie; Memphis - incredibil plan-secvenţă de 12 minute al islandezului Thorgeir Gudmundsson - , ca şi prodigioasa animaţie La derniere minute, a francezului Nicolas Salis, au lăsat publicul cu gura căscată; iar erotic-deliciosul Joymeal al olandezului Mathijs Geijskes şi cerebral-spectaculosul The Eiffel Tower al suedezului Niklas Radstrom (vertiginoasă şaradă intelectuală cu Stellan Skarsgard în rolul principal) au constituit tot atîtea cireşe pe prăjitură - diferit, dar egal savurate de public: în primul (fără cuvinte), confruntarea scopic-culinară a unui lungan cu nas mare şi a unei planturoase blonde trecute de prima tinereţe, într-un McDonald's, reprezintă un prilej de orgasm gastronomic; în al doilea, personajul lui Skarsgard află, la trezirea dintr-un vis în care se făcea că era la Paris şi căuta Turnul Eiffel, că acesta de fapt nu există, el se cheamă în realitate Turnul Kipling (după numele "inginerului" Rudyard K.!) şi este la Londra, în curtea Palatului Westminster, că Eiffel a fost, de fapt, scriitor de povestiri SF şi că Jules Verne a rămas în istorie ca inventatorul Teoriei relativităţii - restrînse & generalizate...
Să mai spun, de asemenea, că scurt-metrajului lui Cristian Nemescu Poveste la scara C i-a revenit onoarea de a deschide această a 11-a ediţie a CapalbioCinema şi că, în bună "tradiţie" UNATC-românească, acesta a ajuns la festival in extremis, cu cîteva minute înaintea proiecţiei şi în copie DVD. (!)
(Capalbio, 4 iulie)