Profil. Poveste. Personaj: Florin Cezar Ouatu

Nu ştiu de ce mi l-am imaginat pe Cezar un tip puţin accesibil. Cred că am văzut nişte fotografii cu el, foarte studiate, foarte macho-man, latino-lover, hearbreaker şi aşa mai departe. Apoi m-am gândit că a făcut deja turul câtorva mari scene ale Europei, unde s-a întâlnit cu Fabio Biondi, Jordi Savall sau Philippe Jaroussky. Recunosc, am câteodată prejudecăţile profanului, care îşi imaginează că, dacă ai cântat la Teatro La Fenice din Veneţia, îţi place Haendel şi faci poze glossy, eşti din altă lume. Cel mai mult îmi place când mă înşel. Personajul acestei săptămâni se revendică, însă, şi unei alte lumi.

Florin Cezar Ouatu este contratenor. O voce de autentică mezzo-soprană, caldă, senzuală, de violoncel, care urcă şi coboară scările coloraturii baroce de parcă s-ar adăpa la acelaşi izvor cu Cecilia Bartoli. Asta din start îl plasează într-un club elitist. Asta, însă, şi atât. Cezar este pasionat de bucătărie, de jazz, de Bach, de Bobby McFerrin, de iubita lui superbă, dar cel mai înfocat vorbeşte despre muzica pe care o cântă. Fără emfază, fără să îşi caute cuvinte mari, fără morgă. "Nu ştiu nimic la ariile lui Haendel care să nu fie OK". E aproape dezarmant atunci când povesteşte despre coatele pe care şi le dau puştii în sală atunci când deschide gura, despre chicotelile celor din primele rânduri la auzul unui bărbat frumos care cântă cu voce de femeie. Şi operă pe de-asupra. Mai mult, şi barocă, adică plină chichiţe şi întortocheată, de nu mai ştii cum a început.

Cezar e destul de hot zilele acestea. Îl caută televiziunile comerciale şi îl filmează la sala de fitness, gătind sau încălzindu-şi vocea. Ziarele generaliste îi dedică pagini, descoperind, prin el (slavă Domnului!), că există un imens repertoriu muzical care merită ştiut, chiar şi numai pentru faptul că s-a ridicat cu ajutorul "vocilor de înger". Cezar face parte din evul lor modern, în care poţi fi bărbat sută la sută. Asta nu înseamnă că un ambiguu şarm de Farinelli se exclude, nici că fascinaţia contemporanului pentru mutilaţii adulaţi ai istoriei muzicii e mai mică. Cezar citeşte despre ei cu însufleţire şi încearcă să înţeleagă o epocă de constrângere şi de... sacrificium pop avant la lettre. Are un mare avantaj în faţa noastră. În gâtul lui se ascunde o frumoasă voce feminină, neînfricată de triluri şi cascade, care îi părăseşte sinele şi trupul masculin şi pleacă să dialogheze, pe Haendel, Vivaldi sau Couperin, cu eviraţii de poveste.

TVR Cultural, Joi, 11 martie 2010, ora 22:30 / Vineri, 12 martie 2010, ora 10:30


În curând la Profil. Poveste. Personaj:

Joi, 18 martie 2010 - William Christie (dirijor)
Joi, 25 martie 2010 - Mark Minkovski (dirijor)
Joi, 1 aprilie 2010 - Costum. Colecţie. Carnaval (Veneţia 2010)
Joi, 8 aprilie 2010 - Guerrino Lovato (scenograf şi creator de măşti)


[email protected].