Evan Treborn este personajul interpretat de Ashton Kutcher (creator şi producător de show-uri MTV), care a pierdut sentimentul timpului şi pentru a-l recupera este nevoit încă din fragedă copilărie să ţină un jurnal. Acesta devine “motorul” călătoriilor în trecut, când Evan îşi dă seama că întâmplările trăite pot fi modificate pentru a nu lăsa urme cicatrizante în prezentul personajelor. Trăind de la vârsta şcolii primare alături de trei prieteni, Evan trăieşte totodată o serie de experienţe frustrante, glume macabre cu urmări dezastruoase, relaţii afectate de intervenţia uneori brutală, sadică şi chiar perversă a unor maturi lipsiţi de o elementară moralitate. Călătoriile în timp nu dau totdeauna roadele dorite, intervenţiile lui Evan dovedindu-se, în câteva rânduri, mai păguboase decât realitatea trăită iniţial. Consecinţele acţiunilor celui capabil să pornească datorită jurnalului său “în căutarea timpului pierdut” vor fi treptat corectate în funcţie de natura umană, care ascunde în egală măsură polii binelui şi răului.
Regizorii Eric Bress şi J. Mackye Gruber, aflaţi la ora debutului (deşi proiectul filmului data de şapte-opt ani), au proiectat o arhitectonică deosebită filmului în care de multe ori un personaj este interpretat de trei-patru actori la vârste diferite. Cu toate acestea, suspansul se menţine în limitele unei epici destul de cursive, cu surprize datorate raporturilor dramatice între personajele trecutului, coerenţa filmului având de suferit mai mult în cheia prezentului, nu întotdeauna “reparat” la timp. Film ambiţios, cu o apăsată scriitură psihanalitică, nu întotdeauna perfect justificată, Zbor de fluture încearcă să materializeze o dorinţă secretă perenă - aceea a retrăirii unei tinereţi cu armele experienţei maturităţii.
Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu psihanaliza “zborul fluturelui” sau “Butterfly effect” este acea teorie conform căreia “atunci când un fluture zboară la New York bătaia aripilor sale va fi resimţită în Japonia ca un uragan”. Metaforă frumoasă pentru firile disociative (ca să nu spunem schizofrenice), Zbor de fluture marchează un debut dublu interesant prin calitatea unei evadări din tiparele bine asezonate de efecte speciale (deşi şi aici există, dar într-o proporţie rezonabilă) în lumea mentală a unor personaje nu prea fericite dintr-o realitate ce nu excelează prin originalitate.