Viaţa ca un joc absurd - Identităţi

Dramaturgul-filozof Dumitru Solomon ne-a lăsat moştenire, între altele, cîteva schiţe dramatice în descendenţa teatrului absurdului foarte reuşite. Victor Ioan Frunză le redescoperă şi face o selecţie oportună pentru spectacolul său de la Teatrul "Maria Filotti" din Brăila, intitulat Identităţi. Titlul i-a fost sugerat probabil regizorului de chiar volumul de referinţă, subintitulat de autor Măşti contemporane. Erau contemporane atunci, în 1970, cînd se adînceau fracturile logice dintre individ şi societate, dar sunt actuale şi azi, cînd prea puţine s-au schimbat în frumosul nostru Absurdistan. În concluzie, nu ne mai rămîne decît să rîdem perplexaţi de situaţiile imortalizate strălucit de Solomon în pagini ca Apa, Vînzări-Cumpărări, Orient Expres, Dialog fără partener, Holul comun, Superba, nevăzuta cămilă, Pinacle. Acestea alcătuiesc canavaua spectacolului Frunză / Grand.

Personaje depersonalizate care se numesc Ics, Ygrek, A, B, Doamna A şi Domnul B, interşanjabilii Ionescu şi Popescu se luptă cu principiile logicii într-un carusel al manipulării care le transformă în mecanisme golite de conţinut. Cum le lipseşte însă conştiinţa acestei degradări, e de presupus că regizorul ne atrage încă din titlu atenţia asupra atitudinii sale ironice. Urmînd sofismele lui Solomon, maestru în a surprinde erorile de gîndire şi capcanele falselor, aiuritoarelor raţionamente, regizorul ne ademeneşte pe un drum aparent amuzant, jovial (şi e o plăcere să vezi bucuria spectatorilor atraşi în această cursă), unde fiecare pas ne afundă de fapt în bezna gîndirii dogmatice. Un drum la propriu, fiindcă spectacolul evoluează în şapte spaţii succesive, pe un itinerar spectaculos care valorifică excelent generosul ambient al monumentalului teatru brăilean. Drumul începe pe o scară (a unui bloc), într-un ambient domestic privind la trei vecini care-şi dispută spaţiul unui hol (Holul comun) pînă la demolare. Realitatea acţiunilor contondente face un contrast comic irezistibil cu pedanteria dialogului absurd. Şi, în timp ce ei se ocupă cu... vorbele, familiile se sfîşie aruncînd în aer mobilul disputei, adică holul. Dialog fără partener e, de fapt, monologul unei femei în situaţia absurdă de a se răfui cu un mort. Părăsim acest foaier unde am ascultat-o pe actriţa Monica Zugravu, pentru a intra în altul amenajat ca salon, unde se joacă Pinacle. Ne întîmpină personajele stranii ale unei epoci nedefinite. E aşteptată o pereche (ca în Cîntăreaţa cheală familia Smith aşteaptă familia Watson). Ritualul inutil şi conversaţia absurdă le ocupă timpul. Moartea pîndeşte după colţ, dar chipeşul ofiţer cu panaş (Marcel Turcoianu) îşi poartă băţos prin viaţă epoleţii, alături de doamna în crinolină (Silvia Tariq). Momentul următor, Vînzări-Cumpărări, se petrece în sala de conferinţe a teatrului, decorată cu obiectele disparate ale unui univers fără legătură cu realitatea. Proprietara vrea să vîndă colţurile încăperii şi să păstreze pentru sine centrul. Fiecare vede ce nu este şi oferă ce nu are. Planul ficţional e amplificat pe măsură ce personajele intră în "regula" jocului. E poate cea mai poetică schiţă a lui Dumitru Solomon, în jurul căreia pivotează şi spectacolul lui Victor Frunză. La urma urmelor, poate nu e nevoie să fim mereu atît de logici, pare a ne spune autorul. Superba, nevăzuta cămilă excelează în schimb prin virtuozitate, prin candoarea pe care o presupune ideea autorului de a face imaginaţia convingătoare. Radu Micu şi Alin Florea, în rolul celor doi care vor să-şi vîndă reciproc invizibila cămilă, sunt excelenţi. Orient Expres e, de fapt, un scheci. Nu are subtilitatea celorlalte schiţe, dar are mult mai mult umor popular. Confuzia dintre Paris şi Periş, unde vrea să meargă călătorul nostru, e foarte asemănătoare cu aceea dintre strada Sapienţei şi Pacienţii din bine cunoscuta schiţă a lui Caragiale. Apa încununează tragic jocul de-a absurdul care, vorba lui Eugène Ionesco, devine adesea un joc de-a măcelul. Personajele convocate în subsolul cu apă al unei clădiri, pentru a găsi soluţia ieşirii din impas, se torturează cu logica "argumentelor" pînă cînd apa îi transformă în peşti. Cîtă logică, atîta dramă, am putea spune, parafrazînd altă vorbă celebră. În Studioul teatrului, invadat acum de torenţi, spectacolul Identităţi al regizorului Victor Ioan Frunză se termină cu o mare tensiune şi spaimă. Absurd, absurd, dar pînă cînd?

Ca întotdeauna subtil şi milimetric exact, cuplul Victor Ioan Frunză - Adriana Grand realizează spectaculosul, îmbinînd desfătarea cu îngîndurarea. Actorii joacă ataşant. Personalul teatrului şi publicul îi urmează satisfăcuţi în această inedită călătorie.


Teatrul "Maria Filotti" din BrăilaIdentităţi
7 piese scurte de Dumitru Solomon: Holul comun, Vânzări-cumpărări, Dialog fără partener, Superba, nevăzuta cămilă, Apa

Direcţia de scenă: Victor Ioan Frunză

Distribuţia:
Alin Florea
Monica Zugravu Ivaşcu
Marcel Turcoianu
Silvia Tariq
Radu Micu

La pian: Cornel Cristei
Muzica: Tibor Cari
Decorul şi costumele: Adriana Grand.