Profil. Poveste. Personaj: Alexandru Abagiu

Experienţele mele de machiaj sunt următoarele: "un pic de pudră" (cu varianta deloc), dacă am de filmat afară sau un interviu în care nu mă arăt prea mult şi "all inclusive" sau "tratamentul complet", dacă am prezentări, live-uri mari sau interviuri la care mă zgândăre să arăt ceva mai bine. Numesc "all inclusive" combinaţia de fond de ten, pudră şi, dacă mă face un anumit artist, un subtil joc de umbre şi o mai precisă conturare a bărbii. În aceste cazuri, din oglindă mă fixează o privire mai verde ca de obicei, încadrată de o carnaţie piersicos-arămie, fără luciu, coşuri sau iz de stat în casă. Sunt şi nu sunt eu: fabricat, remodelat, redesenat, între veritabil şi copie îmbunătăţită. Să mint? Nu are rost. Arăt mai bine aşa.

M-am dus la Alexandru Abagiu înarmat cu această nelinişte, împachetată în cuvinte mari. Credeam că îl bântuie şi pe el. Există etică în machiaj? E în regulă să iei o faţă banală, cu nimic memorabilă şi să îi induci spirit, scânteie, sănătate şi stil prin pomezi şi pulberi? Să conturezi, să migdalezi ochi, să le schimbi culoarea, să îi umpli cu intenţii din creioane şi tuşuri colorate? Să împlineşti buze, să albeşti danturi, să picuri simţuri din rujuri şi paste colorate?

M-a potolit imediat. Nu face asta. Femeile pe care pictează ca pe nişte pânze sunt, în marea lor majoritate, chipuri cu expresii bine delimitate şi cu frumuseţi garantate în ani de expunere continuă. Sunt feţe fie perfecte, fie intrigante, fie magnetice, fie versatile, fie fascinante, fie hazlii, fie trufaşe, cărora make-up artist-ul le scoate la vedere acel sâmbure de personalitate care le face singulare. Ochii în care îţi vine să te scufunzi vor fi mai proaspeţi decât marea. Pomeţii princiari vor impune mai multă distanţă. Pielea cu miros curat va fi mai infuzată cu lumină interioară.

Ticsit cu loţiuni, creme, farduri, emulsii, tonice, rujuri, flacoane, flaconaşe, palete, gloss-uri, pensule, pămătufuri, gene, prafuri, periuţe, mascara, pulverizatoare şi culori, studioul lui Alexandru împrumută ceva din exuberanţa unei cofetării din Parisul decadent. Ingredientele şi ustensilele frumuseţii se adună în cascade vii ca nişte piramide de macarons, în lumina glazurată a becurilor de machiaj. În mijlocul lor, chef-ul, sobru în negru, compune fizionomii memorabile şi exaltă caractere. Degetele lui rapide culeg cu precizie soluţia potrivită şi o fac cu seriozitatea şi conştiinţa cu care se fac cele mai vioaie şi spumoase lucruri. Şi siguranţă. În momentul în care ai punctat frumuseţi ca Angelina Jolie, de ce ai mai ezita? Iar Alexandru combină, întinde, masează, conturează, amestecă, trasează, acoperă, aplică şi explică. De undeva, prinsă pe fugă de o oglindă, îl urmăreşte o privire verzuie, atentă la nuanţe. Din trusă, din privire, din idei.

TVR Cultural, Joi, 6 mai 2010, 22:30 / Vineri 7 mai 2010, 10:30

[email protected]