Profil. Poveste. Personaj: Teodor Ilincăi

Teodor Ilincăi ar putea fi the next wonder kid on the block. E tânăr, înzestrat din belşug cu talent, nu-i lipseşte modestia, recuperează la capitolul discernământ, ajunge departe ştiind de unde a plecat şi, cel mai important, este tenor. Are tot ceea ce îi cere "fişa postului": elan juvenil, repertoriu frumos, prezenţă plăcută şi, cel mai important, o voce însorită ca o dimineaţă de iulie (de duminică liniştită în spaniolă era să spun, dar asta ne duce la altcineva:)), cu săgeţi de acute ca razele reflectate în ferestre. Teodor Ilincăi poate ajunge departe.

Sentimentele mele vizavi de el au variat de la entuziasm la circumspecţie, iar acum recâştigă teren rapid. Reticenţa a venit în acel moment în care Teodor era the next wonder kid on the block înainte de vreme. Când nu era concert, mai popular sau mai cu ştaif, la care să nu facă paradă cu darurile sale vocale, jucându-se cu înălţimile din opere prohibite la acel moment: Turandot, Boema... Doar cross-over-ul i-a scăpat, sau poate n-am eu habar. Apoi a venit debutul în străinătate, probabil că etapa în care un tânăr cântăreţ îşi dă seama că opera nu-i doar o joacă şi o culegere de aplauze, ci şi un sport: presupune antrenament, disciplină, regim, cruţare, sfaturi primite şi urmate, compromisuri, renunţare şi asumarea deplină a competiţiei. În fiecare clipă, dacă stai pe picioare şubrede, altul poate veni în locul tău.

Spectacolul cu Macbeth de la Festivalul Internaţional George Enescu din 2009 nu a fost al celor două vedete internaţionale invitate. A fost al lui Teodor. După aria O, figli miei... Ah, la paterna mano am auzit unele dintre cele mai frumoase şi mai vii ovaţii loco. Mă plâng, câteodată, de publicul de la Bucureşti, care nu a învăţat încă entuziasmul dezlănţuit al aplauzelor sincere. Atunci a fost o excepţie, confirmată de ieşirea lui Teodor la rampă, când toţi, spectatori, corişti, membri ai orchestrei, solişti de pe scenă, au confirmat acelaşi lucru: Teodor poate fi the next wonder kid on the block.

Royal Opera House Covent Garden, Gran Teatre del Liceu, Wiener Staatsoper, Théâtre du Capitole, Hamburgische Staatsoper, Teatro de la Maestranza... Cariera lui Teodor vorbeşte deja limba internaţională a operei, unde booking-ul se face cu ani înainte, unde impresarii înţelepţi temperează sau încurajează elanurile directorilor de teatre şi unde divele şi divii de pe coperte lucioase de discuri devin colegi de repetiţie sau de prânz frugal la cantina teatrului. E momentul care îţi poate fura capul. În schimb, al lui Teodor pare să stea foarte bine pe umeri, veritabil centru de comandă pentru afect şi intelect deopotrivă, laborator de acute sclipitoare, vise responsabile, arii de bravură, roluri învăţate, dorinţe legitime şi paşi de făcut în viitor. Teodor a ajuns departe. Exact unde era firesc să ajungă. Eu îl rog doar, dacă are vreo importanţă pentru el, să stea cât mai mult acolo.

TVR Cultural, Joi, 20 mai 2010, 22:30 / Vineri 21 mai 2010, 10:30

[email protected]