Profil. Poveste. Personaj: Romeo, Andrei, Dinu, Mihai, Saşa, Bobiţă, Iulian, Romeo...

- Ce facem azi?
- Pe Jean-Yves Thibaudet, unul dintre cei mai mari pianişti ai lumii. O să-ţi placă. Şi-i place. Şi-l taie atent, punctând din degete ce layer video vine deasupra altuia.
- Ne trebuie o trecere mişto.
- Păi, nu-i punem obişnuitul nostru dip to colour? E simplu, e elegant...
- Nu, nu lui. Tipul merită mai mult. Şi meştereşte la efecte, încearcă, amestecă. Invariabil iese. E calea cea mai grea, dar e departe de reţetă.
- Frate, e foarte frumos, dar n-o să avem timp să terminăm. Trebuie să iasă două emisii.
- Hai să vedem... Ţigările rămân în pachet, la telefon Alina e delicat expediată ("muncesc... cu domnul Constantinescu"), iar orice intrus în telefonul meu primeşte o privire vag dezaprobatoare. N-o văd, o simt.

Constanţa PPP-urilor sunt ei, echipa mea. Acelaşi sunetist, acelaşi editor, aceiaşi directori de imagine. Sunt oamenii pe care i-am câştigat făcând V... de la Vizual şi care au dorit să lucreze mai departe alături de mine. Cu niciunul nu am contract de exclusivitate, se mai rotesc, mai pleacă în concedii sau deplasări, prind emisiuni mai provocatoare sau comenzi impuse, dar sunt buni. Unii dintre cei mai buni. Saşa Boscu, de exemplu. Sunet. În doi ani, cred că doar de vreo patru ori nu am filmat cu el. Aparent ursuz, încruntat, monosilabic, se înmoaie imediat cum îl întrebi de călătorii sau de filme. Peste 1500, aranjate metodic, enciclopedic, în carcase ordonate şi frumos etichetate. Genul de coleg care îţi oferă siguranţă. E Saşa la sunet, înseamnă că nu sunt probleme. Şi are mereu pregătite cele mai bune lavaliere cu emiţător.

Directorii de imagine sunt profiluri, poveşti, personaje în sine. Bobiţă (Silviu Andrei) sau de ce Angela Gheorghiu a fost chiar mai frumoasă decât este. Cristian Glodeală, mereu zen, mereu calm, coborât parcă dintr-un aproape monocrom film nordic, sprijinindu-şi barba patriarhală de cameră. El l-a decupat pe Alex Gâlmeanu ca într-o fotografie de autor, cu el i-am filmat pe Daniela Dessi sau William Christie. Sorin Chivulescu şi Mihai Costea, echipa de la Giovanni Antonini sau Salman Rushdie. Mihai Covrig, omul drumurilor prin Asia, uimit ca şi mine în faţa unor răbufniri de personalitate greu de explicat petrecute în faţa obiectivului, cu camera pe ON. Iulian Ene, plin de bancuri şi ironii subţiri, pe care le toarnă în maşină, spre filmare sau pe holuri şi pe care le-a uitat instantaneu în momentul în care ne consultăm cum să facem un adevărat clar-obscur care să învăluie o femeie frumoasă. Mihai Buzura, pedant şi controlat până în vârful unghiilor, de o linişte imperturbabilă, compunând cadre rafinate şi într-un interior teatral precum al lui Boby Dinulescu, şi într-unul minimalist, ca la Radu Paraschivescu. Dan Stoian şi camera lui nervoasă, iscoditoare, asemeni unei pupile curioase. Dinu Mărgărint, acid şi caustic cu novicii sau nealfabetizaţii, aproape de neatacat când vine vorba de lumini un pic dramatice, un pic filmice, cu siguranţă altfel decât rutina faţă-contur-fundal. "Vreau să arate superb, să fie desprinsă din beznă, de la prim-plan lărgeşte la mediu şi strânge la gros-plan, că ţine, plecăm de la cadru de doi şi te duci pe gesturi, detalii, ochi, mâini, bijuterii... Ok, se face! Păi, stai puţin, nici nu ţi-am spus pe cine filmăm! Nu contează, trebuie să arate bine, nu?". La polul opus, Andrei Coruţ, directorul de imagine cel mai bun pentru începători. Dacă vrei să înveţi câte minuni poate face un ochi antrenat şi o cameră bună, te duci la Andrei. Eu m-am dus în 2005 şi nu am mai plecat. Andrei este omul din spatele celor mai îndrăzneţe soluţii de la V... de la Vizual, omul a zeci şi zeci de interviuri, omul tuturor deplasărilor mele şi, probabil, singurul operator de pe faţa pământului de care te rogi să muncească mai puţin. Veneţia văzută prin ochii lui e organică, văluroasă, trepidantă.

Acest text începe şi se termină cu Romeo. Romeo Corbu este editorul meu de imagine, şi el câştigat pe timpul V...-ului. Coleg, dar şi prieten. Editor, dar şi profesor. Entuziast, dar şi sceptic, atunci când vreau să escamotez lipsa unei prezentări, sau nu văd o săritură în cadru, sau zic că Andrei a filmat bine şi ar fi putut să filmeze şi mai bine, sau Bobiţă nu s-a dus cu travling-ul cât ar fi trebuit, sau eu am pus vreo întrebare fără cap şi fără coadă. Romeo este cel care, când operatorul n-are o zi grozavă şi nici realizatorul ideile la el, alcătuieşte o emisiune elegantă, îi dă ştaif şi substanţă. Alina nu se supără la telefon, eu îmi ascut ochiul la monitoare şi îmi propun să fiu mai atent şi încă un PPP cu călcătură se fixează pe banda digitală.

S-aveţi o vară frumoasă, domnilor! E posibil să vă deranjez cu nişte telefoane, la un moment dat...

TVR Cultural - din octombrie până în mai, din mai până în octombrie

[email protected]