Cu numai cîteva luni în urmă, ideea unui concert Aerosmith oriunde în lume părea foarte improbabilă. Steven Tyler declara că are nevoie de o pauză mai lungă pentru a lucra la brandul "Tyler", în timp ce ceilalţi membri ai trupei se îndoiau de seriozitatea lui şi ameninţau cu angajarea unui alt solist. Doar cu un pas înainte ca acest scenariu să devină realitate - şi după ce Tyler a urmat un program de reabilitare - cei cinci membri Aerosmith s-au aşezat la masa discuţiilor. "Ne-am uitat unul la altul şi am ştiut că e timpul să pornim din nou cu trupa la drum", spunea chitaristul Joe Perry, chitaristul trupei, la începutul anului 2010.
Într-o forma de zile mari, cu acelaşi aplomb din anii '70 la purtător, Aerosmith şi-a întins aseară aripile peste Bucureşti. Membrii trupei au aterizat în Capitală cu doar patru ore înainte de concert. Spectacolul de pe Zone Arena a început la ora 21:05. Pe acordurile celebrei Like a Rolling Stone, o uriaşă cortina cu logo-ul Aerosmith a căzut, dezvelind scenă. Joey Kramer, Steven Tyler, Brad Whitford, Tom Hamilton, Joe "Fuckin" Perry şi, la clape, Russ Irwin, tovarăşul lor de drum de 15 ani, şi-au făcut apariţia pe ritmurile contagioase ale piesei Love in an Elevator. În ciuda mediei înaintate de vîrstă (cel mai tînăr membru al formaţiei are 58 de ani), trupei Aerosmith i-a luat mai puţin de cinci minute ca să arate fanilor din România de ce sunt cea mai iubită trupă americană, chiar dacă existenţa le-a fost marcata deopotrivă de febra succesului şi a eşecului.
O prezenţă scenică electrizantă, Steven Tyler, adolescent la 62 de ani, este one-man-show prin excelenţă. Îmbrăcat într-un pardesiu strălucitor, pantaloni roşii mulaţi, tricou negru, adidaşi cu paiete şi celebrii ochelari de soare, solistul Aerosmith a dansat încontinuu, flirtînd cu microfonul, împodobit ca întotdeauna, în celebrele eşarfe. Love în an Elevator a iscat isterie printre fani, iar nebunia a continuat cu Back in the Saddle, melodia care spune totul despre reîntoarcerea Aerosmith la live după atîţia ani de absenţă şi proiecte solo. Agitaţia nu s-a oprit nici după Falling in love (is so hard on your knees). Pink a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că băieţii de la Aerosmith n-au secrete în ce priveşte senzualitatea. Piese precum Living on the Edge şi Rag Doll au lăsat fanii fără răsuflare şi fără voce. Crazy şi Crying, una după alta, au trezit suspine la propriu. La fel şi Jaded. I Don't Wanna Miss a Thing a fost momentul culminant de tandreţe al serii - mii de cupluri s-au sărutat pe celebra coloană sonoră a filmului Armaggedon. Baby Please Don't Go şi Draw the line au readus hard rockul pe scenă şi au fost piesele cu care Aerosmith a încheiat concertul. Teoretic... Practic, bis-ul şi o seară de neuitat s-au încheiat cu 60 000 de mîini în aer, pe ritmurile Dream On (imnul trupei), Walk this way, cu impresionantul său riff de chitară şi Toys.
În deschidere, Reamonn a încălzit inimile fanilor timp de 40 de minute, încheindu-şi recitalul cu celebra Supergirl.
Setlist complet Aerosmith: Elevator / Back în the Saddle / Fallin' în Love / Eat the Rich / Pink / Living on the Edge / What It Takes / Ragdoll / Crazy / Cryin' / Jaded / Can't Stop Messin' / I Don't Wanna Miss a Thing / Sweet Emotion / Baby Please Don't Go / Draw the line / Dream On / Walk This Way.