Dawn of the dead / Dimineaţa morţii - un remake de comă

(*** / *****)

Dacă vi se pare penibil că se poate scrie de bine în legătură cu un film despre morţi care îi mănâncă pe cei vii, puteţi trece la alt articol (nu zic că nu sunteţi îndreptăţit). Dar, dacă sunteţi capabil să renunţaţi la ifosele intelectuale şi să puneţi deoparte prejudecăţile legate de un gen subestimat, puteţi să citiţi cu plăcere articolul de mai jos...

Îl cheamă George A. Romero - unul dintre promotorii horror-ului din anii '60-'70, care, împreună cu Dario Argento, de departe cel mai (re)cunoscut cineast european realizator de horror bombastic (Tenebre, Suspiria), a scris o trilogie despre sfârşitul lumii, cauzat de învierea celor morţi şi transformarea lor în nişte creaturi care răspândesc teroarea printre oameni: Night of the Living Dead (1968), Dawn of the Dead (1978) şi Day of the Dead (1985). Totuşi, trilogia pe ansamblu nu este unitară, ci marcată de remarcabile schimbări de registru: Noaptea morţilor vii este preţuit de unii ca un clasic al genului, un extraordinar thriller alb-negru în care Romero făcea o infuzie de claustrofobie sufocantă (un grup de oameni izolaţi într-o fermă, baricadaţi împotriva unor “zombies” descrişi cu o imaginaţie perversă) comparabilă cu cea din Psycho al lui Hitchcock! (Însuşi M. Night Shyamalan s-a “inspirat” din NMV când şi-a făcut fiţuica numită Signs.) În aparenţă, Dawn of the Dead preia tema filmului anterior (un grup de oameni izolaţi într-un mall şi atacaţi de zombies) dar reuşeşte, în schimb, o combinaţie maniacală de horror, parodie, umor negru, “action-thriller” şi război, iar povestea, realizată cu cel mai pueril (dar plăcut) simplism, l-ar fi făcut invidios şi pe Sam Evil Dead Raimi. Cel mai slab film din serie, Day of the Dead, lansează deja câteva mesaje anti-război şi se rătăceşte total de la itinerariul stabilit iniţial de Romero.

Au trecut 26 de ani de la al doilea film din seria lui Romero, iar vremurile s-au schimbat, lăsând deja (după cum remarca şi Alex. Leo Şerban) loc nostalgiei. Dar reuşita noului Dawn of the Dead (pot spune unul dintre cele mai bune remake-uri pe carele-am văzut vreodată) nu ţine deloc de nostalgie. Regizorul (debutant) Zack Snyder preia de la filmul original doar ideea (câţiva oameni refugiaţi într-un mall din calea atacului “morţilor vii”) şi câteva personaje. Restul este nou aproape în totalitate: Snyder renunţă la umorul grotesc al lui Romero cu care realiza zombies originali, schimbă total intriga filmului din 1978 (care se întindea, în versiunea originală, pe parcursul a 126 de minute!) şi inventează personaje noi, reinventându-le şi pe cele vechi. Cu o abilitate constantă pe parcursul a 100 de minute, Snyder (despre care am auzit că refuzase să-şi facă debutul cu S.W.A.T. anul trecut pentru că producătorii... nu erau de acord să scoată un film “rated R” - ceva de genul “interzis sub 18 ani” în România!) imprimă acestei noi Dimineţi a morţii un “feeling” horror cât se poate de autentic, care îi va răsfăţa până la saturare pe fanii “hard core” ai genului şi le va livra o porţie zdravănă de senzaţii tari spectatorilor ocazionali, amatori sau nu de fiori reci.

Chiar dacă Snyder schimbă registrul şi maschează “naturalismul” poveştii lui Romero cu o tonă de pirotehnie mult mai proprie anilor '90-'00, noul produs nu este deloc lipsit de omagieri şi citate din filmul original: Ken Foree, actorul principal din 1978 apare în secvenţa de generic rostind deja celebra replică “Când nu mai există loc în iad, morţii vor bântui liberi pe Pământ”; un stand din cadrul mall-ului din filmul nou poartă numele de “Gaylen Ross”, actriţa care o interpreta pe Fran în filmul original; un elicopter care apare fugitiv în film şi cu care se salvaseră eroii de odinioară; etc.

Ceea ce nu funcţionează în acest remake (aproape perfect), după cum observase acelaşi a.l.ş., este un ascuns (bine camuflat) ton patriotard (“America rezolva singură problemele” - spune unul dintre personaje, în timp ce genericul de la început ne prezintă intervenţiile armatei americane pe o muzică omagiacă).

Zack Snyder se impune ca un bun adept al violenţei grafice “pirotehnizate” gen David Fincher, necomercial (filmul un ensemble de actori din flancul al doilea de la Hollywood precum Sarah Polley sau Jake Webber, cu excepţia lui Ving Rhames, desigur), care cu siguranţă va reveni în forţă pe marile ecrane...


Dawn of the Dead; regia: Zack Snyder; scenariul: James Gunn; după scenariul de: George A. Romero şi Dario Argento; realizat de: Universal Pictures; 100 minute; cu: Sarah Polley, Ving Rhames, Jake Webber, Mekhi Pfeiffer