O fată - Lucia y el sexo

Extravagant, fierbinte de nu poţi să-l atingi, cînd impresionant, cînd incoerent, filmul lui Julio Medem sugerează o telenovelă rescrisă de D.H. Lawrence. Are într-adevăr mult sex, are într-adevăr o eroină numită Lucía (Paz Vega) şi mai are, ca personaj principal, un scriitor (Tristan Ulloa) care aparent provoacă moartea propriei sale fetiţe, cînd intră în casa mamei fetiţei (care nu este Lucía, ci o altă femeie) cu intenţia nu foarte clară de a o înşela pe Lucía cu o altă femeie (a treia), care la rîndul ei intră într-un triunghi erotic alături de propria ei mamă (fostă actriţă porno) şi de amantul acesteia, încurajată de scriitor, care vrea să scrie despre acest triunghi şi care îşi pierde capacitatea de a distinge între realitate şi fantezie, cu consecinţe traumatizante pentru toţi cei implicaţi, care se refugiază mai toţi pe o insulă, unde se regăsesc... dar, ca să fiu sincer, filmul mă pierduse deja pe drum.

Sună ca o aberaţie şi e cam lipsit de umor, dar nu e lipsit de interes. Dacă o grămadă de oameni îşi închipuie că ştiu să pună pe ecran scene de sex, Julio Medem chiar ştie. Şi mai important, el ştie să pună pe ecran fericirea, şi pentru asta e nevoie de mult talent, pentru că - o ştim de la Tolstoi - fericirea este, la prima vedere, mereu la fel şi oamenii fericiţi tind să semene între ei. Probabil că asta nu prea reiese din rezumatul meu, dar filmul conţine vreo 30 de minute de "luxe, calme et volupté ", de care se bucură Lucía şi scriitorul ei, împărţind ceva atît de desfătător, desăvîrşit şi numai al lor, încît privindu-i, ne simţim privilegiaţi şi totodată excluşi.