Mâncare pentru suflet - Soul Kitchen

Zinos Kazantsakis, un grec adoptat de Hamburg conduce o tavernă. Soul Kitchen, un fost depozit amenajat cu suflet, este locul în care el găteşte cu şi mai mult suflet mâncare basic pentru o clientelă deloc pretenţioasă; în care un bătrân fără casă îşi găseşte din milă adăpostul şi construieşte liniştit o barcă; e locul care îl împiedică pe acelaşi Zinos să o urmeze pe iubita lui, o nemţoaică bogată, în China, acolo unde ea şi-a găsit un job bun. E şi locul care îi provoacă o hernie şi dureri de cap financiare (taxe peste taxe peste taxe), care îl face pe un pretins prieten să apeleze la tertipuri obscene ca să obţină spaţiul şi care, în fine, îl aduce pe grecul nostru împreună cu un bucătar nebun - genul care înfige un cuţit în masa clientului şi îi spune ceva ce probabil n-aţi vrea niciodată să auziţi de la un chef..

Mai apar în scenă o chelneriţă bunuţă, un frate ieşit de la închisoare (culmea, grec şi el!) - băiat bun, dar cam tăntălău -, care trage după el nişte prieteni şi mai tăntălăi - genul care, dacă fetei îi place muzica dintr-un club, îl pocnesc pe DJ şi pleacă şi cu turntable-ul, şi cu vinilurile; totul pentru ea. Şi dacă ar fi doar atât locul ăsta, care hrăneşte, adăposteşte, distrează, adună poveşti şi naşte conflicte...

Soul Kitchen e filmul în care regizorul german de origine turcă Fatih Akin e mai comic (un comic sec) şi mai lejer ca niciodată - în ton şi rezolvări. Dar sentimentul de uşurătate a plotului (care e deliberat) nu goleşte personajele de substanţialitate şi nu anulează dramatismul situaţiilor. E aproape la fel de electric precum Gegen die Wand, la fel de senzual-senzorial precum Crossing the Bridge: The Sound of Istanbul şi la fel de ritmat ca amândouă. Însă e mai comic, mai stupid, dar în măsura în care comicul şi stupiditatea creează empatie şi descriu momente simple din viaţa unor personaje pe care ajungi să le cunoşti pe dinăuntru - auzi ce ascultă, vezi unde trăiesc, simţi ce mănâncă.

În Soul Kitchen, filmul, pulsează viaţa unui oraş (Hamburgul); în Soul Kitchen, taverna, simţi cum petrecerile şi mâncarea devin schimb spiritual, experienţe interculturale. Un film ca un festin.