E atât de ieftin ultimul film al lui Fatih Akın, încât nu înţeleg de ce a mai luat şi premii şi cum de regizorul a reuşit să vorbească despre lipsa de indentitate în mijlocul conflictului cultural - social aflat la întretăierea dintre Est şi Vest în Gegen die Wand / Cu capul înainte (2004). Ce era excelent acolo era întregul univers turc presărat cu obiceiuri habotnice, austeritate şi pseudo-libertate; pe când în Soul Kitchen el este banalizat, mai degrabă pare câinele jigărit al Europei.
Fatih Akın vrea să ne spună că e mai degrabă o salvare în faţa capitaliştilor orbi care ronţăie bomboane mentolate în timp ce tranzacţionează vieţile oamenilor, dar ceea ce reiese este de fapt imaginea unor ciobani coborâţi din munţii Antaliei şi care consumă Baywatch în periferiile berlineze. Toată seva de dinainte se pierde în lipsa de poezie socială, şi Akın reuşeşte foarte bine să fie tangenţial cu temele sale printr-un discurs probabil inhibat de noul stil regizoral colorat. Aşadar, tagline-ul filmului Leben ist, was passiert, waehrend du dabei bist, andere Plaene zu machen ("Viaţa este ceea ce ţi se întâmplă în timpul în care eşti prea ocupat cu a-ţi face alte planuri") i se aplică perfect regizorului.
Personajul principal e un proprietar de restaurant pe nume Zinos, care pare urmărit de ghinion. Prietena lui s-a mutat în China, clienţii restaurantului său, Soul Kitchen, îi boicotează maestrul bucătar, iar durerile de spate îi îngreunează şi mai mult viaţa. Când lucrurile par să se rezolve, Zinos pleacă în căutarea dragostei, lăsând restaurantul pe mâna fratelui său, un fost puşcăriaş, iar situaţia scapă de sub control. Filmul vrea să fie o comedioară romantică (Zinos găseşte rezolvarea în braţele unei turcoaice care îi recomandă medicina alternativă a unui turc bătrân) şi, în acelaşi timp, o discuţie despre efectele crizei mondiale (pe erou îl cheamă Zinos Kazantsakis). Cum pseudo-estetica îl preocupă tare pe Akın, filmul pare regizat de la barul cu pricina de un neamţ care face glume şubrede pe seama situaţiei actuale.
TIFF a debutat în forţă pe 28 mai 2010, într-o spectaculoasă amplasare Open Air din Cluj-Napoca, Piaţa Unirii, cu această cea mai recentă producţie a lui Fatih Akın, premiată la Festivalul de la Veneţia din 2009 cu Premiul special al juriului. De altfel, e un film perfect pentru un început flamboiant, dar publicul ar trebui să ştie că la Festivalul Filmului European a fost proiectat un film asemănător în regia lui Annette K. Olesen (fără premii mari la activ).
Colorat, dar fără poezie - Soul Kitchen
Andrei Ciorică
Regia: Fatih Akin Cu: Adam Bousdoukos, Moritz Bleibtreu, Birol Ünel, Anna Bederke, Pheline Roggan, Lukas Gregorowicz, Dorka Gryllus, Udo Kier
0 comentarii
Resurse
Alte linkuri: imdb.comAlte articole de Andrei CioricăCronici ale altor filmeArticole similare
Mâncare pentru suflet - Soul Kitchen / Iulia DavidToate articolele despre Soul KitchenScrieţi la LiterNet
Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.
Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.
Publicitate