Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva

Competiţia nefericirilor - Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva


TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Dramă usturătoare, spusă în accente de horror şi realism psihologic, Iadul este amintirea... plonjează în pânza de păianjen a naturii umane, arătându-i ţesăturile perfecte şi firele rupte. Spectacolul lasă multe goluri prin stomacurile care se găsesc prin preajmă; urcă până în piept, din care ia tot aerul şi se duce şi mai departe, furând minţile, aplauzele.

Apoi, dispare în culise, purtând cu el toate vorbele bune pe care spectatorii au apucat să le spună până au ieşit din sală. Este teatrul căruia îi duci amintirea până la primul vis. Te vei trezi a doua zi de dimineaţă gândindu-te la el. Şi, mai ales, la fericirea care a luminat, cu doar o seară înainte, chipurile celor patru actriţe, Diana Gheorghian, Oana Ştefănescu, Liana Mărgineanu şi Nicoleta Lefter, atunci când au ieşit la aplauze.

Iadul este amintirea... poate că nu va fi un spectacol cu un palmares notabil prin festivaluri, dar rămâne valoros prin naturaleţea scenelor sale, prin mesajul uman pe care îl transportă de la minutul zero până în minutul 120 şi prin "starea de intimitate" la care ajunge, odată cu spectatorii săi. Textul dramaturgului suedez Jonas Gardell este unul dintre proiectele câştigătoare ale concursului adresat tinerilor regizori pentru Sala Studio a Teatrului Odeon, dar s-a jucat în sala mare, la o răsuflare distanţă de publicul urcat pe scenă. Cu titlul complet Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva, piesa este un arbitru în competiţia dintre două surori care tânjesc după acelaşi trofeu: dragostea mamei.

"Nu, cred că n-a mai rămas mult. Nu, nu pot să spun câte ore. Nu e ca şi cum am avea o pâine la cuptor. Da, înţeleg că ai multe pe cap. Da, respiră foarte greu. Nu, n-am de gând să încerc s-o imit. Da, dar Doamne, poţi să vii aici să-ţi încerci norocul! Cu puţină baftă, moare cât eşti aici. O putem ruga să fie atât de amabilă!" Este un fragment de dialog telefonic între Viola, sora de departe, plecată de mult din viaţa mamei sale, şi Agnes, cea care a rămas să strângă scutece, să spele murdăria şi voma şi să suporte hachiţele de fetiţă bătrână ale unui corp în descompunere, care se micşorează pe măsură ce se apropie de moartea cea de pe urmă.

În plan secund, autorul a dezvoltat o relaţie misterioasă (care poate elucida totul, care poate fi cheia interpretării realităţii la care s-a ajuns) între o altă mamă şi fiica ei, o relaţie construită din balansul între dominaţie şi concesie, cu 80 de ani în urmă.
 
Manipularea prin dragoste
 
Dar acum, Viola vine acasă, după mulţi ani, ca să asculte ultima respiraţie a mamei sale. Este imediat pălmuită de strigătul frustrat al surorii sale automartirizate. De ce dragostea nu s-a împărţit în recipiente egale? De ce Agnes a mâncat doar firimiturile căzute de la masa Violei? Amintirile ies din lanţuri, din cuşti, din sufletul încuiat al lui Agnes şi încep să bântuie ca nişte spaime tot aerul mort, care se dizolvă în vârtejuri şi ameţeli. Lipsită de iubire, Agnes a devenit un cadavru viu, invidios pe trupul cald de actriţă al Violei.
 
Iadul este amintirea... este spectacolul adevărurilor pe care noi, ceilalţi, poate că nu le-am putea rosti niciodată şi care izbucnesc aici, într-o conjunctură specială, începând să trăiască în preajma morţii, un nou-născut care învinge o moarte în suferinţă şi devine eliberator. "Mi-ai furat viaţa! Fiecare rol pe care l-ai făcut, l-am făcut şi eu. Şedeam acolo în salon şi ştiam fiecare replică, eu eram umbra ta şi tu nu mă observai niciodată, stăteam acolo în salon şi mă gândeam: Ar fi trebuit să fiu eu", strigă Agnes. Moartea mamei le apropie dar le poate şi îndepărta pentru totdeauna.

Finalul, armonizat cu sfâşietoarea piesă a trupei britanice Antony and the Johnsons  - Daylight and the Sun (ascultaţi piesa şi veţi înţelege cum este acest spectacol) le prinde în rama unui tablou pe toate cele patru formidabile actriţe (o menţiune specială pentru Nicoleta Lefter, în dublu rol, fetiţă şi adult). Este impresionant modul în care s-au legat atât de repede rolurile, în puţine reprezentaţii. În acest spectacol, fiecare dintre cele patru actriţe merită să fie. Se vede că le face plăcere să joace şi nu mai e ca atunci când parcă ar veni la serviciu.


Fotografii de George Dăscălescu




 Toate articolele despre Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva


3 comentarii

  • Geniala
    Mihai Serghei, 14.11.2011, 10:26

    Am vazut piesa deja de 2 ori si saptamana aceasta ma voi duce sa o mai vad odata. Este cea mai emotionanta piesa vazuta de catre mine si din puntul meu de vedere este cea mai buna piesa care ruleaza in aceasta perioada in Bucuresti. Emotionant rolul facut de catre Diana Gherghian, de o intensitate iesita din comun. Trebuie sa vedeti aceasta capodopera contemporana.

    • RE: Geniala
      Barbu Brailoiu, 26.05.2017, 14:07

      Domnule Serghei, sunteți sigur că n-ați nimerit, cumva, la un mall? Acolo„rulează” și -dacă-mi permiteți acest mic detaliu -sunt filme. De cinema.
      La teatru, spectacolele sunt JUCATE, REPREZENTATE. Poate, de la a treia prezență (din viața dv) vă veți obișnui cu această mică diferență. Vă doresc succes!

  • Exceptional
    Rambo, 28.11.2014, 22:04

    Am vazut piesa de curand. Una dintre cele mai bune piese pe care le-am vazut vreodata: interpretare, muzica, atmosfera, totul este perfect.
    Nu ratati! Nu ratati...

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Dan Boicea


Alte articole

 Monstrul sacrificial - Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva, Beatrice Lăpădat


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer