Whatever works - chiar şi filmul: Whatever Works

Nu trece un an fără ca Woody Allen să nu scrie un scenariu pe care să-l regizeze, şi în care, foarte probabil, să joace. Aşadar, filmul din 2009 este Whatever Works, unde, spre mirarea publicului, nu joacă, dar şi-a găsit un excelent înlocuitor: Larry David. Acesta, la rândul lui, scria textele pentru Seinfeld şi pentru Curb Your Enthusiasm, în ultimul dintre acestea jucând un personaj încrezut, cinic şi nepoliticos. Ce trebuie reţinut din biografia celor doi este că Larry David e... un bun Woody Allen.
 
Boris Yelnikoff nu e un "likable guy" (cum spune chiar el), nu e simpatic, nu e pozitiv, nu e politicos. E mai degrabă un mizantrop care l-a luat în braţe pe "nu", şi nu-i dă drumul. Tot ce-şi doreşte e să trăiască izolat, având, de fapt, nevoie de audienţă în faţă căreia să-şi spună potopul de înjurii. La început se adresează direct publicului, privind în cameră, ironizând spectatorii pentru micile lor vise, pentru micile lor eşecuri, şi ironizându-se pentru viaţa lui neinteresantă şi pentru încercarea de sinucidere în urma căreia s-a ales cu un şchiopătat. A fost nominalizat la Premiile Nobel pentru fizică cuantică, şi asta îi dă un statut diferit între prieteni, predă şah unor copii pe care îi jigneşte, şi, în general, enervează cam pe toată lumea.
 
Până când... până când, întorcându-se acasă, o tânără vagaboandă îl roagă să îi dea ceva de mâncare. Trecând peste frică şi paranoia, o primeşte la el şi aşa trece o săptămână, o lună... timp în care fata e mereu ironizată pentru prostia şi ignoranţa ei de fată simplă şi naivă. Melodie St. Ann Celestine fugise de acasă, se săturase să participe la concursuri de Miss pe plan local şi-şi doreşte să lucreze cu copiii. În ciuda diferenţelor de orice fel, cei doi se căsătoresc: fără ca Boris să devină mai romantic şi fără ca Melody să fie genială.
 
Woody Allen face din New York locul în care toată lumea se împlineşte şi, mai ales, oricât de clişeu pare, se descoperă pe sine: mama fetei (Patricia Clarkson, care joacă atât de natural, încât ai impresia că improvizează) îşi descoperă sexualitatea, şi acum (spune un personaj) pe oricare parte a patului s-ar întoarce are un bărbat, tatăl (Ed. Begley Jr.) are, de fapt, altă orientare sexuală. Dacă zicala este "Omul sfinţeşte locul", aş spune că aici "Locul sfinţeşte omul". Să aibă legătură cu faptul că regizorul, în anul 2002, apăruse pentru prima dată la Oscaruri, unde pledează pentru ca producătorii să continue să filmeze în New York după căderea celor două turnuri?
 
Personajele vorbesc mult, în timp ce se plimbă prin oraş. Imaginile arată un New York vesel şi însorit, cu mese luate afară, cu vizite la muzeu, cu pieţe, cu parcuri însorite. Merg şi vorbesc, vorbesc şi merg. Se schimbă doar spaţiul, dar personajele, mai ales Boris, au ceva de zis mereu. Geniul (aşa cum îi place lui Allen, un geniu fără coroană, semi-ratat) gesticulează, se enervează, oboseşte, şi încearcă să se mai sinucidă încă o dată. Cantitatea de replici care îţi rămân în minte e mare, şi e relevantă pentru grija cu care a fost scris scenariul, dar e şi normală din moment ce Woody Allen făcuse ani întregi stand up comedy.
 
Status quo-ul de la care se porneşte se schimbă atât de mult, încât, dacă nu ai vedea filmul, ci doar începutul şi finalul, te-ai întreba când şi cum s-au petrecut atâtea modificări. Scenaristul (acelaşi cu regizorul) ştie cum să construiască, astfel încât să nu ai surprize care să nu fie înţelese. Ca şi cum, când îl rogi pe bucătar să te surprindă, în farfurie o să fie sigur ceva ce-ţi place.
 
Whatever Works e un alt film al lui Woody Allen în care se încurcă relaţii, se complică şi se termină cu o bucurie generală (aici- petrecerea de Revelion). Micul grup, alcătuit doar din cupluri fericite, rămâne închis în el, ca şi cum nimic din exterior nu le e necesar. Boris vorbeşte din nou direct în cameră întrebându-se dacă a mai rămas cineva în sala de cinema. E posibil ca mulţi să nu fi apreciat umorul lui cinic, iar alţii să nu-l găsească la fel de spumos ca cel din serialul Curb Your Enthusiasm. De altfel, Whatever Works e un film relaxant, şi, în ciuda panicilor repetate ale lui Boris, care realizează că o să moară dar nu, nu chiar acum, ci cândva, care e speriat de haosul din univers, care încearcă să se sinucidă, nu poate să alunece pe o pantă depresivă. E, de fapt, un Woody Allen uşor recognoscibil şi fără pretenţii.
 
Whatever Works, SUA, Franţa, 2009
Regia şi scenariul: Woody Allen
Cu: Larry David, Adam Brooks, Lyle Kanhouse, Michael McKean, Evan Rachel Wood, Patricia Clarkson, Ed Begley Jr.