La Lourmarin şi Paris / Primul om, de Albert Camus, în... premieră mondială

Sub egida catedrei UNESCO din cadrul Institutului Internaţional de Teatru şi cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe s-a realizat un ambiţios proiect privind spectacolul cu Primul om, de Albert Camus, în adaptarea şi regia Cătălinei Buzoianu, demers ce s-a bucurat de colaborarea Asociaţiei franco-române Mnemosyne, condusă de doamnele Catherine Kiss şi Cătălina Buzoianu. Spectacolul valorifică fragmente din romanul cu acelaşi titlu, neterminat, pe care Camus îl purta cu sine în tragicul accident de automobil din anul 1960, cînd autorul avea doar 47 de ani, dar şi pasaje exponenţiale din Mitul lui Sisif, Starea de asediu, Faţa şi reversul, Vara şi Nunta ori însemnări inedite pe care cu multă generozitate le-a oferit chiar doamna Catherine Camus, fiica scriitorului.

Primele două reprezentaţii pe pămînt francez au avut loc în sud, la Lourmarin, oraş în care a trăit şi a fost înmormîntat Albert Camus. Evenimentul şi-a sporit temeiurile unei emoţii incendiare prin faptul că ambele spectacole s-au desfăşurat pe esplanada unui castel din secolul al XIV-lea iar printre spectatorii care au aplaudat minute în şir această întîlnire în premieră cu o piesă de teatru inspirată din opera lui Camus s-a aflat şi doamna Catherine Camus, după ce, încă din prima zi, domnia sa a venit la o repetiţie şi s-a întîlnit cu realizatorii spectacolului, într-o memorabilă atmosferă de preţuire şi afecţiune reciprocă. Perceput ca un poem cînd aspru, cînd delicat sau plin de umor, închinat memoriei autorului şi sentimentului de iubire exemplară pentru mama sa, personaj emblematic, care, alături de profesorul Bertrand, i-a hotărît destinul artistic, spectacolul îngemănează trecutul şi prezentul, secvenţele de teatru cu imagini filmate şi cu reflecţiile autorului ori evidenţiază interferenţa dintre evenimente politice nefaste din secolul trecut şi trăiri dramatice din universul personajelor principale.

Evoluţia unor străluciţi actori români, ca Maia Morgenstern (mama), Horaţiu Mălăele (în zece personaje!) şi Mircea Rusu (Camus), într-un fericit dialog cu aportul remarcabil al actorilor francezi Tania Sourseva (bunica) şi Hansen Jacques (Camus autorul) îşi află un entuziast şi eficient impus de exuberanţă prin tinerii interpreţi Felix Ristovski, Monica Tîrnăcop şi Oana Dicu. O colaborare fructuoasă şi capabilă de a figura printre recorduri de operativitate i-a reunit pe regizoare, pe scenografa Lia Perjovski, pe Imelda Manu, autoarea costumelor, pe muzicianul Toni Brînduş, pe coregrafa Mălina Andrei şi pe George Jipa, care a creat luminile.

"Am regăsit o bună parte din atmosfera locului şi a familiei, din viaţa unor fiinţe dragi, am regăsit şi idei de natură artistică, etică, moral-psihologică şi politică foarte actuale şi în acelaşi timp universale încît nu pot decît să mulţumesc din adîncul inimii tuturor artiştilor pentru acest spectacol atît de emoţionant pentru mine, mi-a spus doamna Catherine Camus. Sunt profund tulburată de mizanscenă, de momentele de strălucire interpretativă pe care le-am întîlnit şi la actorii consacraţi, în frunte cu doamna Maia Morgenstern, dar şi la o tînără foarte talentată, aşa cum este Monica Tîrnăcop".

Regizoarea şi interpreţii au fost felicitaţi după spectacol de numeroşi spectatori, de membrii consiliului local din Marsilia, de domnul Marco Andriolo, apreciat om de teatru din Sicilia, de doamna Jeanet Mead, preşedinta Fundaţiei "Robert Laurent Vibert", de actriţa Fran?oise Chatot şi de domnul Andonis Vouyoucas, directorul Teatrului "Gyptis" din Marsilia, care, mai rezervat faţă de structura acestei poveşti "fără un conflict în sensul tradiţional al cuvîntului", a ţinut să sublinieze pro-fesionalismul mizanscenei şi prestaţia unor actori minunaţi, în frunte cu Maia Morgenstern, Horaţiu Mălăele şi Mircea Rusu.

La Paris a avut loc premiera oficială a spectacolului. Acolo, în sala Teatrului "Renelagh", de o delicată eleganţă şi binevenită intimitate, cu pereţii şi lojele în lambriuri ce ne aminteau de vechile teatre şi cinematografe de la noi, i-am remarcat printre spectatori pe domnul Dan Hăulică, pe dramaturgul Matei Vişniec, pe scriitoarea şi traducătoarea Paula Bentz, pe regizorul Jacques Connort de la Studioul de teatru al Comediei Franceze, pe regizorul român Alexandru Colpacci, pe numeroşi oameni de teatru şi de cultură, prezentaţi înaintea reprezentaţiei de Virgil Tănase, directorul Centrului nostru cultural din Paris. Cuvinte frumoase la adresa realizatorilor spectacolului au fost rostite de mulţi dintre cei aflaţi în sală, în frunte cu omul de teatru Jacques Connort, interviurile luate şi înainte, şi după spectacol de reprezentanţii mass-media, printre care ne-a făcut o mare bucurie să-l reîntîlnim pe Matei Vişniec şi în calitate de redactor la Radio France International, apoi impresiile elogi-oase exprimate de domnul Sabin Pop, ambasadorul României la Paris, de domnul Lilian Zamfiroiu, director general în Ministerul Afacerilor Externe, şi de domnul Horia Bădescu, ataşatul cultural al ambasadei noastre în capitala Franţei. De altfel profesorul Corneliu Dumitriu, directorul catedrei UNESCO, ne-a declarat că spectacolul este gîndit pe două coordonate: "Se va juca în limba română pe scena unui teatru bucureştean şi în limba franceză în străinătate, acolo unde există deja cîteva invitaţii măgulitoare pentru noi şi pentru teatrul românesc".