Observator Cultural / iulie 2010
Între 23 şi 25 iulie 2010, se desfăşoară cea de-a optsprezecea ediţie a celui mai vechi şi respectat festival medieval din România. De-a lungul timpului, numele acestuia s-a schimbat de cîteva ori (din motive juridice), diversele echipe "istorice" de organizatori care s-au succedat înregistrînd, monopolizînd şi îngropînd denumirile propuse de ele. Indiferent de sintagma propusă, cuvintele magice sînt "festival", "artă", "medieval" şi "Sighişoara". Oraşul de pe malul Târnavei are un fantastic potenţial turistic, fiind vizitat în toate perioadele anului de numeroşi turişti străini şi români. Deşi există mai multe festivaluri anuale, interetnice, de blues, rock, folk, ale tradiţiilor etc., de cincisprezece ani, festivalul medieval atrage cel mai mare număr de vizitatori (prezenţi în oraş în acelaşi timp).

Pînă anul acesta, primele ediţii, cele romantice, fuseseră cele mai reuşite din punct de vedere artistic, datorită noutăţii, entuziasmului şi caracterului de nişă, totuşi deloc ezoteric. Boom-ul în privinţa popularităţii a fost înregistrat în 1996, cînd cetatea a primit, fără o campanie deosebită de promovare, peste zece mii de vizitatori. Din acel moment, a început o perioadă a "capitalismului sălbatic", în care luptele pentru putere (organizare) au căpătat accente nebănuite. Comerţul stradal - în special desfacerea de alcool şi produse alimentare cu amănuntul - a devenit elementul principal al evenimentului. Locul în care se adună atîţia oameni este o piaţă ideală nu doar pentru produse agro-alimentare, ci şi pentru ceea ce se numeşte show business.
 
Încet-încet, mai nimic din partea artistică a festivalului nu mai rămăsese medievală. Anul 1998 s-a întipărit în amintirea colectivă drept un festival de folk. Apoi, 2001 este anul în care un ministru a încercat să distrugă locul prin transformarea sa într-un parc de distracţii. Festivalul din acel an a fost bîntuit de kitsch à la Dracula şi de muzică dance. O zi dedicată rockului venit din zone cu prefix 666 a completat tabloul unui rateu total. Acestea ar fi două puncte de minim ale graficului artistic.
 
Anul 2010 propune o neaşteptată schimbare: din pricina crizei, festivalul se întoarce acasă. Înainte de toate, nu s-a mai ştiut pînă în ultima clipă dacă anul acesta se va mai ţine ceva sau ce anume va fi. Pînă la urmă, în condiţii de recesiune a avut cîştig de cauză un proiect "medieval". Bugetul restrîns a lăsat acasă vedetele care ajungeau la Sighişoara, din vina organizatorilor, pentru că nu prinseseră Mamaia sau Cerbul de Aur. În schimb, în program sînt incluse douăsprezece ordine şi grupări cavalereşti (grupuri de reconstituiri istorice), şase formaţii de muzică medievală&renascentistă din ţară şi de peste hotare şi şase teatre, dintre care trei pentru copii. O serie de spectacole neconvenţionale, workshopuri şi conferinţe completează oferta.

Ca fapt benefic pentru festival, acesta se ţine exclusiv în cetate, unde regulamentul de organizare şi desfăşurare (redactat de Primărie) specifică, fără echivoc, faptul că, pe domeniul public şi privat, indiferent de natura proprietăţii, nu se vor comercializa băuturi alcoolice de nici un fel. Se interzice plasarea de grătare sau instalaţii de preparat produse alimentare care presupun prăjeli, grătare etc. Aşadar, anul acesta, spunem la revedere micilor şi berii de la Sighişoara Medievală, despre care nu putem garanta că nu le vom reîntîlni în viitor. Nu se vor comercializa seminţe, vată de zahăr, porumb fiert, mere glazurate, nici obiecte de talcioc: jucării, baloane, brăţări luminoase, bijuterii şi altele din aceeaşi categorie. Documentul oficial alungă din cetate şi jocurile de noroc, gen "Roata norocului" sau "Alba-neagra".
 
Se pot comercializa exclusiv produse de artizanat specifice epocii medievale (ceramică, pielărie, obiecte de îmbrăcăminte, podoabe, picturi, obiecte decorative etc). Este interzisă şi folosirea generatoarelor de curent mobile.

Motto-ul ediţiei 2010 este "Întoarcerea cavalerilor". O replică a personajului Pavel Puiuţ (interpretat magistral de regretatul Gheorghe Dinică în filmul Filantropica) sună cam aşa: "mîna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte nimic". Protagoniştii nu cer nimic şi nu întind mîna decît pentru a strînge alte mîini. Povestea propusă de ei, cu întoarcerea, are un caracter exclusiv ludic, prin care dau nume jocului lor serios (iocari serio).

Ce fac aceşti cavaleri (constituiţi în ordine) despre care am vorbit anterior? Programele lor includ spectacole de scrimă artizanală, dansuri medievale, turniruri, cascadorie, echitaţie. Nu lipsesc nici reconstituirile de lupte, demonstraţiile de tehnici militare sau prezentările de arme. Practic, cei circa două sute de membri ai ordinelor participă la spectacole totale pe perioada festivalurilor la care sînt invitaţi, dormind în corturi (amplasate legal) în pieţele istorice, purtînd permanent vestimentaţie de epocă şi participînd interactiv tot timpul la spectacolul de animaţie stradală. Astfel de activităţi nu pot fi făcute decît cu şi din pasiune. Costumele ori armurile sînt realizate de profesionişti, nu de puţine ori în afara ţării. Armele folosite nu sînt butaforice, ci doar neascuţite. Mînuirea lor presupune norme de protecţie pentru public. Datorită profesionalismului, rata accidentărilor externe ale protagoniştilor este zero. În afara festivalurilor, membrii unor asemenea organizaţii participă tot timpul anului la repetiţii colective.
 
Este greu de înţeles, pentru cei din afară, ce îi poate face pe nişte oameni să întreprindă astfel de activităţi cronofage, energofage şi costisitoare, realizate pe banii lor. Aici ar fi un amplu domeniu de cercetare pentru antropolog. Noi ne mărginim să anunţăm că, în spectacolul de la Sighişoara, de anul acesta, deschiderea presupune o mare paradă a participanţilor. Pe parcursul a trei zile, în cetate se bat (confecţionează) arme, au loc constant parade ale toboşarilor şi stegarilor, se ţin turniruri şi demonstraţii. Actorii încîntă publicul prin farsele lor într-un cadru strict medieval. Nu în ultimul rînd, muzica va fi şi ea de atunci şi de acolo. Din acest punct de vedere, nici o altă ediţie nu a arătat atît de cinstit.

Cei care doresc să vadă cu ochii lor ceea ce noi doar am anunţat în acest articol pot lua încă drumul Sighişoarei, unde îi aşteaptă Piaţa Cavalerilor, Piaţa Pelerinilor, Piaţa Mercenarilor, Piaţa Trubadurilor, Piaţa Micilor Cavaleri, Tribuna Marilor Demnitari, Casa Cronicarilor, Turnul Fierarilor, Drumul Meşteşugarilor, Drumul Menestrelilor şi Actorilor, Drumul Strămoşilor, Curtea Vrăjitoarelor, Drumul Comedianţilor, Drumul Pelerinilor, Curtea Gurmanzilor, Tribunalul Cetãţii, Temniţa Condamnaţilor.

Finalul presupune o retragere cu torţe; cetatea va fi predată în mîinile edililor care vor fi conjuraţi, în mod ludic, să jure că niciodată nu o vor mai lăsa fără apărare. Noi vom reveni post factum spre a analiza ce s-a întîmplat din ceea ce s-a anunţat că se va întîmpla.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus