Pur entertaiment - Step Up 3D

Dacă nu sunteţi fanii seriei, ai filmelor muzicale în general sau măcar ai street dance-ului şi hip-hop-ului, nu mergeţi să vedeţi această peliculă, chiar dacă este cu adevărat electrică, cea mai bună dintre toate Step Up-urile, cu numere nemaivăzute. În schimb, dacă sunteţi tineri, dacă vă place la nebunie emisiunea de pe MTV cu echipele de dans şi reality show-ul So You Think You Can Dance?, acesta este pentru voi echivalentul casetei de aerobic pentru acasă cu Jane Fonda care a făcut prăpăd la încasările deceniului 8. Gândiţi-vă că tot ce era breathtaking la emisiunile respective, e nimic pe lângă ce veţi vedea aici. Nu numai un film la care să mergeţi cu prietenii, ci un studiu de caz, căci aveţi foarte mulţi paşi de învăţat.
 
Povestea în sine este liniară şi simplistă: un grup extraordinar de tineri - care trăiesc doar pentru dans şi locuiesc în casa-sală de antrenamente a unui prieten - participă la o mare competiţie pentru că premiul în bani poate să le salveze casa. Este, bineînţeles, şi o poveste de dragoste, dar ăsta e cu adevărat lucrul cel mai clişeistic şi mai debil din tot filmul, cu sărutul cheeeeezy cu tot. Plus o răsturnare de situaţie şi de forţe, nu foarte spectaculoasă şi teribil de previzibilă. Dar la un film muzical nu vei merge niciodată ca să afli marile adevăruri ale universului. Ceea ce contează este coregrafia, numerele muzicale şi montarea lor cât mai original cu putinţă. Din punctul acesta de vedere, Step Up 3D este o minunăţie.

3D-ul apare chiar de la început, în caz că vă întrebaţi unde poate să fie îndesat un asemenea efect într-un număr de dans. De la baloane colorate, de strălucirea incandescentă ca în desenul animat Up, la efecte care intră peste tine în sală în timpul unui dans cu roboţi cu mănuşi roşii, cu praf de cretă sau al unuia fabulos în apă, în care stropii în ralenti sunt la fel de spectaculoşi ca într-un documentar de pe Discovery despre mişcare.
 
Tendinţa e foarte bună - street dance-ul ca focalizare a talentelor şi ambiţiilor tinerilor din cartiere defavorizate, o şansă de a te ţine departe de ispitele vieţii tipice de ghetou, cu violenţe şi droguri - ar putea la o adică să înceapă şi la noi. Chiar mi-aş dori să existe o astfel de şcoală în fiecare sector.
 
Filmul are destule nade. În primul rând are un protagonist, stăpânul podului miraculos unde se desfăşoară mare parte din acţiune, Luke, adică Rick Malambri cu un trup de top model (da, apare şi cu bustul gol pentru minorităţi) şi o voce mult mai matură decât chipul, un june prim pe care cu siguranţă îl aşteaptă o carieră frumoasă. Prietenul lui, Moose, adică Adam G. Sevani din Step Up 2, aici cu o căciuliţă trendy foarte nostimă şi foarte prezentă. Prietena lui Moose, adică cea mică din Step Up 1, cu câteva scene demne de comedii romantice. Haine şi gadgeturi de ultimă generaţie care vă lasă cu gura căscată - un zid de magnetofoane, un perete plin cu adidaşi pe care o să-i doriţi la voi în dressing, o sală capitonată cu saltele, leduri-licurici, haine cu efect fluorescent de iluminare.

Însă numerele muzicale, prezentate şi la antrenamente şi în cele trei runde ale competiţiei, fac toţi banii. Vă promit că veţi privi cu încântare roboţii în ralenti şi spectaculoasa mişcare din umeri şi gât,  foarte, foarte, foarte plasticul număr de pe scena rotundă cu ideogramă chinezească unde mişcările de grup îţi fac pielea găină indiferent ce vârstă ai ca spectator, un tango cu măşti ca un fel de echivalare modernă a balului din Romeo and Juliet foarte frumos, dar fără valoare narativă, pus acolo doar ca accent de tensiune erotică.
 
Filmul e pur entertaiment, te ţine în priză cât eşti în sală, dar îl uiţi ca poveste repede după aceea. Cu destul de mult din Fame, dar pentru o categorie mai mică de vârstă, filmul contează însă pentru cele, să zicem, cel puţin patru numere coregrafice. Cred că dacă încă admirăm la musicalul clasic Seven Brides for Seven Brothers numerele atletico-acrobatice de la construirea hambarului, după atâţia ani, se vor clasiciza şi cele de aici, cu adevărat demne de o antologie a artei dansului sau măcar a hip hopului.

Şi, aşa cum spuneam mai sus, chiar dacă îţi iese povestea repede din cap, neurmărindu-te pentru descifrarea cine ştie a căror sensuri, cu siguranţă rămâne în tine bucuria soundtrack-ului. De artiştii de aici sigur auzim la premiile Grammy şi poate chiar la MTV Movie Awards. Un produs extra, foarte compact reuşit, cu melodii antrenante, remixuri numai bune pentru solicitantele numere de breakdance, hip hop, tehno, robot dance, free style, figuri de capoeira şi piramide de majorete. 16 cântece de dance mix glorios. Se aude New York al Aliciei Keys şi Jay Z, Flo Rida cu David Guetta cu Club Can\'t Handle Me, excelent Get Cool cu Shawty Got Moves, Luciana feat Richard Vission cu energica I Like That, Mims - Move (If You Wanna), Blue October cu foarte pozitiva Congratulations.
 
Nu vă grăbiţi să plecaţi când apare genericul de final. Rataţi astfel un număr de dans inedit realizat numai cu ajutorul degetelor de la mâini. Magic!