Lourdes

În ciuda complexităţii şi a temelor mari, filosofice, pe care le abordează, Lourdes rămâne o peliculă luminoasă şi care nu-şi propune să judece lucrurile. E aproape un miracol că un film european pătrunzător şi provocator apare pe ecranele româneşti după o vară în care am fost asaltaţi doar cu oferte patetice de multiplex.
 

Să nu credeţi că pelicula regizoarei Jessica Hausner (autoarea hăituitorului şi atmosfericului Hotel) e unul dintre acele produse europene greu de digerat şi deprimante care se aşază deliberat la capătul opus al cinema-ului evazionist.
 

În fiecare an, peste un milion de pelerini vizitează oraşul Lourdes în căutarea unei minuni. Hausner se concentreză pe Christine, o femeie plăcută şi inteligentă, care e prizonieră într-un scaun cu rotile din cauza sclerozei multiple. Ea face parte dintr-un grup de pelerini cu diverse handicapuri, condus de severa şi trista Cécile (Elina Löwensohn). Dependentă de Maria, asistenta voluntară care o hrăneşte şi o îmbracă, Christine nu e o habotnică disperată, ci o persoană frustrată, dispusă să încerce şi această "ultimă soluţie", care şi-a păstrat simţul umorului şi care afişează un scepticism amuzat faţă de ritul religios.
 

O captivantă austeritate stilistică
 

Regia lui Hausner e extrem de precisă (dacă îţi iei ochii de pe ecran, poţi să pierzi acel mic gest pe care întreaga scenă e centrată). Stilul minimalist - camera fixă şi cadrele lungi - le poate părea unora auster, dar, pe măsură ce filmul progresează, devine din ce în ce mai captivant şi mai plin de suspans. Şi, atunci când întoarcerea de situaţie survine, ea nu diminuează cu nimic coerenţa sau credibilitatea poveştii.
 

Fără îndoială, faptul că Hausner foloseşte actori amatori cu infirmităţi reale şi filmează chiar acolo unde Sfânta Bernadette a pretins că a văzut-o pe Fecioara Maria în 1858 contribuie la un "feel" documentar. Însă cea mai mare reuşită a lui Hausner sunt personajele subtile, enigmatice şi totuşi carnale.
 

Filmul nu e nici condescendent, nici blasfemic, nici reverent. La fel, Christine (Sylvie Testud - senzaţională!) nu e nici pioasă, nici atee şi nici complet altruistă. Iar filmul nu e despre miracole sau credinţă, ci despre acceptarea schimbării - mai importantă e vindecarea sufletului, şi nu a trupului.

Hausner nu dă răspunsuri, ci pune întrebări neliniştoare; religia e văzută ca o speranţă pentru cei care au atât de mare nevoie de ea. Cineasta e şi sceptică, dar şi dispusă să accepte că există mistere dincolo de orice explicaţie.
 

Fără să judece credinciosul, Hausner atinge contradicţiile religioase şi dilemele agonizante cu scene simple, dar profund emoţionante. De ce unii suferă şi alţii nu? De ce Dumnezeu permite boala? Toate, cu o empatie şi o graţie dezarmantă şi cu tuşe de umor negru. Ochiul necruţător al cineastei surprinde aspectele vulgare ale unei instituţii care a instituţionalizat miracolul, dar găseşte o cale să arate şi foamea de religie, cu o minte tolerantă şi plină de îndoieli.


Regia: Jessica Hausner Cu: Sylvie Testud, Léa Seydoux, Gilette Barbier, Gerhard Liebmann, Bruno Todeschini

17 comentarii

  • Hai să mai dăm o pauză cuvîntului "minimalist"
    [membru], 15.10.2010, 12:09

    Stilul Jessicăi Hausner nu e minimalist. Invocarea lungimii şi a fixităţii cadrelor nu-l rezumă adecvat. Decupajul lui Hausner e extrem de complex şi e construit adesea în jurul unui joc al unghiurilor subiective care e mai degrabă hitchcockian.

    • RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
      [membru], 15.10.2010, 15:58

      draga andrei, hai sa nu fim mai catolici decit papa: poate k 'lourdes' nu e 'minimalist in sensul canonic (era sa zic 'catolic', k tot vbim dspr dogme :P), dar ESTE minimalist intr-un sens larg-acceptat - eventual, arhitectural ;)
      si oricum, stricto sensu, stii f bine k nici ai nostri tineri cineasti nu se autodefinesc k 'minimalisti'... dar un public generalist & cit de cit educat intelege mai bine dspr ce este vba decit dk despici firu-n patru pedant-didactic 'cum e cu minimalismu'.
      ps de altfel, si 'love boat' al lui hitchcock poate fi vazut k un exemplu de proto-'minimalism', nu?

      • hihi
        [membru], 15.10.2010, 16:23

        am pus special 'love' boat in loc de 'life boat' sa vad dk ma corectezi ;P

      • RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
        [membru], 15.10.2010, 16:34

        Dragă Leo, nu (am revăzut "Lifeboat" zilele trecute). Sau numai cu riscul de a reduce acest cuvînt la utter meaninglessness. (Decupajul în amebele filme e foarte departe de a fi "minimal".)

        După cum spune şi Răzvan Rădulescu (aici: http://mihneamaruta.ro/2010/06/04/tiff-lounge-3-razvan-radulescu-magistral/), "n-am înţeles niciodată de ce o lume întreagă de critici decide să-şi diminueze ascuţimea, să-şi tocească aparatul critic cu un termen atât de inoperant, atât de cuprinzător şi oarecare."

        A vorbi despre importanţa unghiurilor subiective în "Lourdes" nu înseamnă a fi "pedant-didactic". Înseamnă, pur şi simplu, a spune ceva precis.

        • RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
          [membru], 15.10.2010, 17:34

          amicus razvan, sed... stii bine k artistilor nu le plac etiketele!
          dc crezi k ac termen tbuie luat NUMAI in sensul lui strict formal? exista si filme minimaliste prin continut + recuzita = 'life boat' ar fi unul dintre ele ;)
          (k tot aminteam de minimalismul arhitectural)

          • RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
            [membru], 15.10.2010, 18:04

            Păi tocmai asta e problema! Că termenul a ajuns să desemneze atîtea chestii (de la un ansamblu de opţiuni stilistice pînă la faptul că acţiunea se petrece într-un singur loc, trecînd - de ce nu? - prin faptul că filmul a costat extrem de puţin), încît nu mai e folositor. "Minimalismul" a devenit una dintre categoriile alea spectrale, nebuloase, anything-goes. Spui că-l ajută pe cititor să înţeleagă despre ce e vorba, dar nu-l ajută decît în mare - îi dă de înţeles că filmul în cauză nu e chiar ca un film hollywoodian obişnuit. Atît. În rest, blochează înţelegerea în ambele părţi - şi la critic, şi la cititor. Am zis că e minimalist, gata, nu trebuie să ne gîndim mai departe, la lucrurile concrete pe care le face regizorul pentru a obţine nişte efecte concrete. OK, să zicem că "Lifeboat" (parcă totuşi se scrie într-un cuvînt) e "minimalist" (sau "proto-minimalist"). Gata, i-am pus eticheta. Dar munca de gîndire abia acum începe: interesant e ce-a făcut Hitchcock ca să surmonteze constrîngerile pe care le-a îmbrăţişat atunci cînd a decis să facă un film despre unii într-o barcă. Opţiunea lui iniţială - aceea de a face un film "minimalist" în felul ăsta - e interesantă mai mult din punct de vedere folcloric; opţiunile lui ULTERIOARE - soluţiile lui la problema în care s-a băgat de bunăvoie - sînt cele care merită iluminate.

            • RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
              [membru], 15.10.2010, 18:36

              eu zic k ajuta. 'lucrurile concrete pe care le face regizorul' nu-l intereseaza pe spectator; dk spui, insa, 'minimalism', el se gindeste imediat la un ANUME look. nu e vba doar k 'nu seamana a film hollywoodian' - abia ASTA e 'folclorul'; pt k nu seamana NICI cu alte filme europene, asiatice etc!
              tu te cantonezi la minimalism intr-un sens f restrins, dar minimalismul - let's face it - e o anume filozofie care se foloseste - pina la urma - de orice pt a se materializa. de aceea, este indiferent 'cum a facut opera cutare' artistul cutare; ce conteaza e 'cu ce seamana rezultatul'.
              in cazul lui hitch, evident k nu se pune probl k el, in 44, sa fi facut 'minimalism' (nici macar 'proto') k acum! pt k existau niste constringeri, dar si pt k existau niste 'canoane' ale studiourilor de atunci. in ac. context, ce a facut hitch (incl. faptul de a nu folosi muzik de-nceput) este destul de daring... dar simplul fapt k a vrut sa fak o ASTFEL de poveste (&, mai tirziu, 'rope') folosind acele constringeri (pt a ajunge la ceva de tipul 'less is more') il arata destul de interesat de ceea ce numim acum minimalism cit sa coketeze cu el 'a sa facon' (&, repet, dupa canoanele epocii).

              • RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                [membru], 15.10.2010, 19:13

                Hitchcock rules. Revenind la "Lourdes" (care e şi filmul meu preferat din tot ce-a rulat pînă acum, anul ăsta, la noi), a-i descrie stilul în termeni de cadre lungi, cameră fixă şi atît înseamnă a nu spune mai nimic despre el. Cum să nu corespundă o asemene descriere altor filme europene sau asiatice? Ăsta e chiar "le look du jour" - stilul aflat la putere - în cinema-ul de festival. Or, în cazul lui "Lourdes" e păcat să spui doar că e regizat într-un stil minimalist şi să treci mai departe. Repet, e un joc de mare precizie acolo cu punctele de vedere ale mai multor personaje. Jocul ăla "face" o bună parte din film. Invocarea leneşă a minimalismului doesn't account for it. Asta vrea să spună şi Rădulescu în acel citat: la mijloc nu e doar oroarea lui (ca artist) faţă de etichete, ci şi oroarea lui faţă de lazy thinking & lazy writing.

                • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                  [membru], 15.10.2010, 22:07

                  dar nu e vba (numai) de 'stil', andrei - sau: doar in masura in care stilul exprima o viziune, nu o 'infloritura retorik'.
                  k sa revin la analogia cu arhitectura & design-ul (pt k mi se pare mai 'vizuala'): minimalismul nu inseamna mobila din rakita sau mai stiu eu ce material 'povero'! exista un minimalism hi-tech - ceea ce inseamna, de fapt, k nu materialele (sau 'mijloacele' - in cinema) conteaza, ci the overall look.
                  eu cred k asta a vrut sa spuna anca: a folosit 'minimalist' in sensul asta larg-acceptat SI de oameni care nu stiu 'cum e treaba cu minimalismul cinematografic', dar care au o minima (hihi) cultura; faptul k hausner foloseste decupaje blabla nu inseamna nimic altcva decit k foloseste mijloacele cinematografice 'clasice' (asa cum si hitch le folosea). dar NU astea sint interesante (decit pt o mina de puristi si/sau critici), ci felul in care le pune la treaba pt a 'decupa' un univers care ARATA, ei da, minimalist.
                  oricum, ce astepti tu de la o cronik de intimpinare mi se pare nerezonabil: macar si din ratiuni de spatiu, kiar nu e locul (sau cazul) sa intri in detalii de tipul 'unghiurilor subiective'...
                  in concluzie: or fi etiketele astea 'lenese', dar sint al dracu de eficace in a fast age like ours :)

                  • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                    [membru], 16.10.2010, 01:30

                    Nu, nu sînt eficace (poate doar într-un sens foarte modest al cuvîntului, dar nici măcar în acel sens: sînt unul dintre motivele pentru care cronicile dispar încet-încet din ziare, ceea ce nu reprezintă nicio pierdere - se scriu lucruri mult mai interesante pe Internet, şi unele dintre ele chiar au succes). But I like your sophistry. You're good even when you're disingenuous. În timp ce grosul a ceea ce se scrie la noi despre cinema e bad even though sincere.

                    • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                      [membru], 16.10.2010, 06:53

                      c'mon, andrei, nu poti sa negi k blurbs are useful! ce s-ar face marketingul filmelor fara ele? tu insuti ai produs unul, la finalul comentariului de deasupra ;P
                      deci, da, eu consider k blurb-urile isi au rostul intr-o cronik de intimpinare - & numai cine nu scrie (bine!) nu stie k nu sint deloc 'easy'. de aia mi-a placut atit de mult comparatia ancai cu 'pistolul in surdina' din finalul cronicii ei la 'marti, dupa craciun': e genul de analogie fericita pe care no amount of theory ti-o da, gata ambalata, pe tava!
                      pt k, dk e vba dspr 'lazy thinking' & 'lazy writing', apai alea mi se par stridente abia in compunerile silitoare ale unora care-au inghitit pe nemestecate varii teorii c/o cristi puiu (unele, dubioase) & le pun 'pe curat', intr-o proza adeseori precara. care repeta papagaliceste ce-au spus/scris altii, f atenti sa fie 'cinematografic corecti'. care n-ar fi in stare de limbaj expresiv nici sa-i bati cu bazin-u la popou... & care, faute de flair, se culca cu tanti teoria pina o lasa usoara & pina cad lati de la supradoza.
                      k bine zicea gellu naum: teoria strik omenia...
                      (U know la cine ma refer)
                      ps da stii, vba lui cosasu, exista si telefonul! si, astea 2 sapt cit mai sint pe-aici, ne putem si vedea... ;P

                      • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                        [membru], 16.10.2010, 14:08

                        Dar, Leo dragă, eu n-am spus nici că teoria, de una singură, ar fi făcut vreodată pe cineva mai bun sau mai deştept, nici că limbajul expresiv n-ar fi binevenit. Pe de altă parte, nu cred că "teoria strică omenia"; depinde de teorie şi de omenie. (Şi, după cum te întrebam şi la telefon, oare "teoria" aia pe care-ţi place ţie s-o desconsideri în numele "flerului", dar pe care la nevoie eşti cît se poate de capabil s-o scoţi din tolbă şi s-o desfăşori - oare "teoria" aia n-a jucat chiar niciun rol în ascuţirea "flerului" tău?) După cum nu cred că o oarecare expresivitate (căci nu vorbim despre mai mult de-atît: "pistolul cu surdină" e OK, dar, în aceeaşi frază, cuvîntul "bucolic", cu inevitabilele lui asocieri rurale, nu e chiar la locul lui) poate compensa pentru o minte banală. Nu spun că domnişoara Grădinariu ar fi the worst offender in this regard; ca s-o parafrazez pe Faye Dunaway (în "Network", către William Holden, pe un ton terminally world-weary), "believe me I've seen worse".

                        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                          [membru], 16.10.2010, 14:51

                          Uite că mi-a mai venit un exemplu: oare dispreţul implacabil al lui Pauline Kael pentru tot ce însemna teorie, corelat cu încrederea ei absolută în ceea ce numea "her gut-feeling", nu e parte din ceea ce o limitează? Şi Kael era o mare scriitoare. (Vorba amicului tău Kent Jones: "great writer, but maybe not such a good critic".)

                          • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                            [membru], 16.10.2010, 14:55

                            of, LA TOATE ai exemple! :)))
                            ps stii bine k p.k. nu e kiar idolu meu dar, cum iti spuneam si la tel., ideal este sa ai gut-feelingul ala DUBLAT de cunostinte teoretice: primul fara al 2-lea e impresionism, al 2-lea fara primul e academism...

                            • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                              [membru], 16.10.2010, 15:22

                              Încă o trimitere şi gata. În ultima vreme, de la toate schimburile astea de pe Liternet (iniţiate de mine; apropo, ce-o fi gîndind Răzvan Penescu despre ele?), dar şi de la afacerea Muller-Liiceanu, îmi tot joacă prin cap o fază cu Fraţii Marx (cred că din "O noapte la operă"): aia în care Groucho se bagă între un bătăuş şi victima sa, strigînd: "You big bully! Stop picking on this little bully!" Nemuritoare cuvinte.

                              • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                                [membru], 16.10.2010, 15:54

                                favorita mea de la groucho marx citire este: 'astea-s principiile mele; dk nu va plac, mai am si altele!' :P

                        • RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: RE: Hai să mai dăm o pauză cuvîntului
                          [membru], 16.10.2010, 14:51

                          ultima ta remark (pe care ma fac k n-am vazut-o) e mai degraba demna de faye dunaway as joan crawford in 'mommie dearest'... sau cva gen louella parsons, hedda hopper - hai, k nu nu fiu acuzat de misoginie, rex reed!
                          nu stiu ce e o 'minte banala' dar, in masura in care o cronik se adreseaza unor oameni cu minti NORMALE (nici genii, nici retarzi), cred k e bine sa pui mintea aia 'banala' la lucru cit mai onest; e ceea ce face, dupa mintea mea, anca gradinariu.
                          ps 'bucolic' nu e kiar out of place cita vreme atmosfera craciunului ARE ceva rural-primitiv... (cind e prea 'urbana' e horror!) si oricum, bradul de craciun vine de-acolo, desi-l cumperi din piata matake ;P

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus