iunie 2011
Profil. Poveste. Personaj nu înseamnă doar episoade de aplauze, pe scenă, în lumina reflectoarelor. Nici pagini de bestseller. Nici întâlniri definitorii, modelatoare de atitudini. Câteodată şi numai câteodată, istoriile personale se suprapun pe Istoria cu I mare. Atunci, cuvintele, variaţiunile, broderiile pe seama poveştii (îmi) par inutile, găunoase, dacă nu chiar triviale. Acesta este şi motivul pentru care textul despre interviul de săptămâna aceasta, cel cu Hédi Fried, va fi foarte scurt. Mă gândisem, de fapt, să vă rog să înţelegeţi absenţa lui, pentru că mi se pare mult prea mic să născocesc consideraţii chiar şi despre experienţa întâlnirii cu un astfel de om. Un om, o femeie născută la Sighet în 1924, pusă între paranteze la Auschwitz-Birkenau, pusă între paranteze la Eidelstedt, pusă între paranteze la Bergen-Belsen şi renăscută la 21 de ani, atunci când, pentru alţii, viaţa e cea mai frumoasă. Parantezele ei sunt parantezele a milioane de persoane care au pus la îndoială însuşi conceptul de umanitate - nu mă gândesc doar la titlul lui Primo Levi - din cauza unei experienţe pe care continuu să cred că nu o vom putea înţelege pe de-a întregul niciodată.

Acesta este sentimentul pe care l-am avut după ceasul şi jumătate petrecut cu Hédi Fried. Am dat şi un mesaj cuiva foarte apropiat în după-amiaza aceea, în care, cumva incoerent, repetam ideea. Am văzut filme, documentare, spectacole de teatru, am citit cărţi de şi despre aceşti oameni, pe care cultura media i-a transformat în personaje de ficţiune. Dar ei şi ce au trăit ei NU sunt ficţiune. Poveştile pe care le spune Hédi Fried nu sunt scenariul unei pelicule de Spielberg. Noi le vedem în cadre, ei în flashback-uri. De asta cred că nu vom înţelege. E schisma între reprezentare şi adevăr.

Ciudat, în ziua interviului nu m-am gândit cum, pe 31 decembrie 2007, sub o ninsoare putredă, ridicam ochii spre poarta cu ARBEIT MACHT FREI de la Auschwitz. Nu m-am gândit nici la stivele de valize, ochelari, periuţe de dinţi, pantofi sau tonele de păr. Cumva, poveştile lui Hédi Fried nu se cer ilustrate.

TVR Cultural
duminică, 12 iunie 2011, 16:45 / joi, 16 iunie 2011, 23:30 / vineri, 17 iunie 2011, 10:00

[email protected]

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus