În topul celor mai bune 10 filme româneşti din toate timpurile, top alcătuit de Cristina Corciovescu şi Magda Mihăilescu pe baza voturilor a 40 de critici români (şi care face obiectul unui volum scos de curând de Editura Polirom), Nunta de piatră e pe poziţia a şasea. Filmul de debut al lui Mircea Veroiu şi Dan Piţa, considerat de unii cel mai bun film al lor (dovadă - prezenţa în top), nu a îmbătrânit ci a căpătat - sau mai degrabă avea de la început - o valoare relativă. Pare o operă perfectă, ruptă de timp şi spaţiu, şi fixată în absolut. N-o poţi compara cu nimic.
Debuturile (uneori) şi aproape întotdeauna ultimele filme ale cineaştilor nu sunt simple filme, ci au o încărcătură autobiografică şi psihologică extraordinară. Dacă cele din urmă sunt nişte testamente - inclusiv artistice, primele exultă elanul, inocenţa, inconştienţa şi şansa începuturilor. Plus, deloc de neglijat, trădează uneori şi calitatea prieteniilor profesionale care au dus la naşterea respectivului film. Acesta nu va rămâne creaţia unui singur om, ci o operă reprezentativă şi singulară pentru fiecare membru al echipei în parte, fiind rodul energiilor, pasiunilor, nopţilor nedormite, discuţiilor, speranţelor şi emoţiilor tuturor. Primele filme sunt ca anii de tinereţe - greşelile sunt puţine, suntem curaţi, sinceri, entuziaşti. (Viaţa, pe urmă, are ea grijă să ne pună cu botul pe labe ademenindu-ne cu frustrări, neîmpliniri, invidii, oboseli, plafonări, şamd., şamd.).
Nunta de piatră n-a fost făcut doar de Mircea Veroiu şi de Dan Piţa, ci şi de către directorul de imagine Iosif Demian, scenografii Radu Boruzescu şi Helmut Stürmer, muzicienii Dorin Liviu Zaharia şi Dan Andrei Aldea şi alţii. Nunta de piatră e rotund datorită tuturor. Nu mai poţi azi să-ţi imaginezi filmul fără superba imagine realizată de Iosif Demian sau fără muzica primitivă şi dureroasă a lui Dorin Liviu Zaharia. De fapt, în inocenţa lor, realizatorii nici nu-şi dădeau seama că fac un film mare. Aveau doar nebunia pe care numai tinereţea o dă şi încrederea că se pregătesc pentru un alt film, care urma să fie mult mai serios şi mai important. Apa ca un bivol negru, documentarul filmat la inundaţiile din 1970 şi primul film pe care-l făcuseră împreună, le dăduse încredere în faptul că pot lucra împreună.
Iosif Demian a terminat un fel de documentar despre realizarea filmului Nunta de piatră. Unul aparte - nostalgic, poetic, "ecologic" (ghilimelele vor să spună că ecologia se referă nu doar la salvarea Roşiei Montane ci şi la salvarea memoriei acestui film), unul care nu doar recuperează amintiri ci şi actul rememorării în sine. Pretinzând că face o călătorie de documentare la Roşia Montană, la 40 de ani de la realizarea filmului şi în vederea unui film ulterior, Iosif Demian găseşte miza filmului tocmai în acest pretext. Aparatul de filmat îl urmăreşte redescoperind străzile, casele - multe părăsite, lacul, refăcând mai ales în scenele redate cu încetinitorul un flux al memoriei care era ameninţat de trecerea timpului. Pentru că, spune autorul, la fiecare incursiune în amintiri, avea senzaţia că aerul prezentului le strică şi le distruge. Spiritul locului îl ajută acum să regăsească un ritm al rememorării care devine chiar ritmul filmului. Cineastul rosteşte din off şi comentariul (care e domol şi de bun-simţ), iar impresia generală este nu doar că filmul pe care îl vezi e rotund şi dens, dar şi că vrea să reseteze spectatorul pe coordonatele necesare receptării unor sensuri mai profunde. Filmul se numeşte Memoria de piatră.
În timpul filmării lui, Iosif Demian a organizat şi un fel de happening, proiectând filmul pe casele din piaţă şi invitându-i pe locuitorii din Roşia Montană să-l vadă pentru prima oară în 40 de ani. Plecat în căutarea timpului pierdut, autorul caută mai ales oamenii alături de care a trăit acele zile fericite. Tristeţea că mare parte dintre aceştia nu mai există e pusă şi ea cumva în absolut, făcându-te să te gândeşti că esenţa celor care s-au dus rămâne păstrată pentru totdeauna în Nunta de piatră, tocmai pentru că filmul a fost făcut de oameni "fără prihană".