Profil. Poveste. Personaj: Maria Jinga

Rezervată. Asta îmi vine să spun după primele minute petrecute împreună cu Maria Jinga. Rezervată şi prudentă în felul în care îşi alege cuvintele, îşi înlănţuieşte ideile, inclusiv în modul în care se aşează pe scaun, în faţa camerelor de filmat. Ne tatonăm politicos, facem small talk-ul de rigoare, iar în primele minute de interviu, îl căutăm fiecare pe... celălalt.

În penumbra foyer-ul de la etaj al Operei, Maria prinde lumina (superb aranjată de Mihai Buzura) într-un fel particular, care o conturează pictural. Ne-am găsit, neaşteptat, în zodie. Amândoi suntem Capricorni şi, cumva, încep să îmi explic ceea ce mi se părea timiditate, circumspecţie, grijă. Sunt toate atribute care, pe scenă, Mariei îi lipsesc cu desăvârşire. Acolo, are cea calitate pe care o caut mereu la un artist: siguranţa. Nu am nicio clipă senzaţia că s-ar putea întâmpla ceva. Şi tot Maria se face vinovată de aşteptările constant înalte pe care eu, dar nu numai eu, le avem de la ea. În toţi anii în care şi-a atras asupra ei atenţia iubitorilor de operă, Maria nu a mers decât înainte. Cu paşi mai mici sau mai mari, dar întotdeauna cu prudenţă, şi-a estimat corect drumul, şi-a precumpănit opţiunile şi a ales-o întotdeauna pe cea mai solidă.

Eram în sală la finala Concursului de Canto "George Enescu" din 2003. Maria a fost preferata mea şi spun asta nu ca să îi îndulcesc întrucâtva gustul eşecului de atunci pe care încă îl mai simte. Mi-a plăcut pentru că mi-a transmis ştiinţa a ceea ce avea de făcut, seriozitate, eleganţă, lipsa emoţiilor şi mult bun gust. Mi-a plăcut, nu în ultimul rând, pentru că avea (are şi astăzi, chiar mai frumoasă) o voce de mezzo-soprană caldă, ductilă şi colorată fără zgârcenie.

În scânteierile scenei Operei, Maria prinde lumina şi conturează personaje credibile, total verosimile, fie că se numesc Cherubino din Nunta lui Figaro, Olga din Evgheni Oneghin sau Dido din Dido şi Aeneas. Îmi şi îi dau voie ca jocul cu vălurile Dalilei din Samson şi Dalila, scrisorile Charlottei din Werther şi florile roşii ale lui Carmen din opera lui Bizet să nu fie închipuiri hazardate, ci perspective aproape palpabile. În drumul către ele, Maria are de partea ei glasul, muzicalitatea, albastrul-verzuliu al ochilor, conştiinciozitatea, îndrumările înţelepte, doi copii frumoşi, un soţ dedicat şi un public care începe să îi fie fidel. A, şi cel mai important, are simţul realităţii, luciditatea şi auto-nemulţumirea specifice Capricornilor. Nu v-am spus? Gheaţa se sparge atunci când ne recunoaştem în celălalt.

TVR Cultural, Vineri, 5 noiembrie 2010, 21:30
[email protected]