De câtăva vreme, îmi dau seama că am început să colecţionez poveşti de succes made in USA. Am făcut-o cu Damian Drăghici, cu Adrian Oianu, cu Sandra Pralong... E la mijloc un soi de frustrare personală a omului care îşi doreşte cu ardoare să cunoască modelul american pe pielea lui. Să performeze într-un sistem în care (crede că) sunt suficiente dăruirea, responsabilitatea, cunoştinţele, perseverenţa şi valoarea pentru ca lucrurile să se întâmple. Frustrarea şi senzaţia de distanţare la ani lumină de acest model se cer exorcizate prin experienţele altora, care confirmă sau... nuanţează imaginea pre-formată.
Sandra Pralong este un succes made in USA. Atât de clar şi de impregnat de el încât e aproape dezarmant. Şi ce te opreşte s-o faci?, ar putea fi o deviză a Sandrei, asimilată peste Ocean, care a făcut-o să îşi măsoare destinul profesional şi paşii în reuşite metodice. Studiilor academice în Statele Unite şi Franţa le-au urmat MBA-uri, doctorate la Sorbona şi o carte de vizită pe care, până în 1990, a scris "Newsweek. Director de comunicare". De ce? Pentru că, masterand fiind, a dorit să ajungă la cea mai importantă publicaţie săptămânală americană de actualitate internaţională. Şi ce te opreşte s-o faci?
În 2010, la 20 de ani de atunci, Sandra Pralong rămâne un succes made in USA. De ce nu şi made in Romania? Pentru că, după cum ea însăşi afirmă, misiunea ei aici nu e deloc gata. Dacă ar fi, Sandra şi-ar face din nou bagajele şi ar pleca undeva în lume, unde să nu se intereseze decât de cărţi, studii şi pictură. Deocamdată, însă, are un mare task de îndeplinit: acela de a desţeleni în exponentul societăţii civile româneşti un bun simţ invadat de prea multă vreme de bălării. Mi se pare meritoriu că mai are încredere în el şi că îl pune ca bază pentru un soi de reinventare spirituală a românilor. Cheltuieşte multă energie pe această încredere, fie că o direcţionează către Campania "Mari Români", fie că îţi bate obrazul şi îţi spune "Mişcă-ţi bunul simţ", fie că persuadează 39 de persoane publice să răspundă la întrebarea "De ce m-am întors în România?". Chiar aşa, de ce s-ar întoarce în România cineva care şi-a găsit repere solide dincolo şi pentru care experienţa străinătăţii a fost definitorie? "Pentru că aici va fi întotdeauna mai multă nevoie de tine decât dincolo". Şi dacă reuşeşti să treci de obrazul ingrat pe care România îl arată tuturor celor care au făcut acest pas, satisfacţia contribuţiei active se pare că e inegalabilă.
Emisiunea cu Sandra Pralong este o emisiune pentru mine şi cei ca mine. Cei care ne izbim de acest obraz în fiecare zi, fără să fi avut reversul medaliei în altă parte. E o emisiune făcută de un sceptic şi un om cu amărăciuni cu scopul de a nu se intoxica singur în puncte de vedere unilaterale. E un interviu terapeutic cu o poveste de succes made in USA. O pun la colecţie şi sper să se adune atât de multe şi atât de convingătoare încât, la un moment dat, să nu-mi dea pace o întrebare: Şi ce mă opreşte s-o fac şi eu aici?
P.S.: Atenţie la aparté-urile Sandrei către camera de filmat, la micile ei priviri, cochetări şi complicităţi cu telespectatorul. E un personaj mult prea plăcut pentru a nu-i zâmbi în schimb.
TVR Cultural, Vineri, 19 noiembrie 2010, 21:30
[email protected]