Christina Aguilera îşi face debutul în film într-un rol tipic pentru cântăreţele care insistă că sunt şi actriţe: fata săracă ( şi orfană) de la ţară ajunge la oraş (Los Angeles) pentru a-şi îndeplini visul de a deveni o faimoasă cântăreaţă (şi dansatoare de cabaret) şi pentru a se îndrăgosti. Şi, după cum era de aşteptat, indiferent de visurile unora, ea falsează fără oprire şi insistă fără să înţeleagă că unele limite (lipsa de talent actoricesc) nu pot fi depăşite doar prin ambiţie şi că a face un film nu e comparabil cu a face un videoclip, nici măcar atunci când vorbim despre un muzical.
Iar dacă Christina e prea euforică, Cher, care ar fi trebuit să îşi facă revenirea cu Burlesque, e mereu bosumflată şi nicidecum implicată. "Ce caut eu în filmul ăsta?" pare a spune ea în fiecare scenă, abia rostind replicile sale de la scurte la foarte scurte. You haven't seen the last of me (Globul de Aur pentru cea mai bună piesă) cântă ea într-un moment de care ne putem bucura doar dacă închidem ochii, fiindcă, la fel ca multe alte numere muzicale, şi acest moment este pus în scenă fără o viziune clară, fără o idee regizorală. Cântecul e bun, dar imaginea e de umplutură. Pentru prima oară regizor, Steven Antin rămâne doar un amator cu visuri neîmplinite. Faptul că unele scene ies cât de cât bine nu are nicio legătură cu capacităţile sale, ci doar cu talentul de cântăreaţă al Christinei Aguilera.
Filmul e o farsă şi mă îndoiesc că fanii celor două dive nu vor deveni conştienţi rapid de asta. Cu toate astea, mi-e greu să cred că filmul nu va funcţiona cumva pentru aceştia. Chiar dacă rămâne un videoclip (în mare) nereuşit, el este tot al artistelor lor favorite. Rezultă că trebuie cel puţin bifat de ei.