Duminică, 12 decembrie 2010, compania de balet a Operei Naţionale Bucureşti (ONB) vă invită la un eveniment extraordinar: Tango. Radio and Juliet, spectacol prezentat în premieră naţională, o noutate atât pentru repertoriul teatrului, cât şi pentru întregul peisaj cultural bucureştean. Producţia se adresează unui public divers, de la iubitori ai baletului clasic până la cei care nu au păşit niciodată în sala Operei Naţionale Bucureşti.
Soliştii şi ansamblul de balet al ONB vor da viaţă celor doua lucrări coregrafice de dans modern, creaţii cuprinzând şi elemente de teatru-dans, pe muzica unor compozitori precum Astor Piazzolla, Goran Bregovic sau pe cea a trupei britanice de rock alternativ Radiohead - sonorităţi audiate pentru prima oară în sala Operei Naţionale Bucureşti!
Tango. Radio and Juliet este un spectacol în regia şi coregrafia lui Edward Clug, artist de origine română, stabilit în Slovenia, unde conduce compania de balet a Teatrului Naţional din Maribor.
Edward Clug a urmat cursurile Liceului de Artă din Cluj - Napoca (astăzi Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică "Octavian Stroia"), imediat după absolvire începându-şi cariera de balerin la Teatrul Naţional din Maribor, unde a interpretat numeroase roluri din repertoriul clasic şi modern. Începând din 1996, în cariera sa artistică s-a deschis un nou drum spre creaţia coregrafică. Primul său spectacol de autor, conceput la doar 23 de ani (în 1998), a fost chiar Tango, creaţie ce s-a bucurat de un neaşteptat succes internaţional.
Un pasaj solistic din spectacol (Tango Blind) a fost prezentat la cea de-a XVIII-a ediţie a Concursului Internaţional de Balet de la Varna (Bulgaria, 1998), unde a câştigat Premiul pentru cea mai bună creaţie coregrafică din ultimii 5 ani. De asemenea, a primit Premiul Special pentru cea mai bună coregrafie la Concursul Internaţional de Dans de la Nagoya (Japonia, 1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol al Uniunii Artiştilor Dansului din Slovenia (1999) şi Premiul "Leul de Aur" la Festivalul de Teatru de Cameră de la Umag (Croaţia, 2006).
În anul 2005, Edward Clug a creat pentru Teatrul Naţional din Maribor spectacolul Radio and Juliet, creaţie care a deschis un nou drum al companiei către afirmarea în plan internaţional. Avanpremiera a avut loc la Festivalul de Dans Contemporan de la Volos (Grecia, 2005). Spectacolul a mai participat la Festivalul de Dans de la Biarritz (Franţa, 2007), la un turneu în Olanda (2007), în Italia (2008) şi la New Israeli Opera din Tel Aviv (Israel, 2008), la Festivalul de Dans de la Sintra (Portugalia, 2008), Festivalul Artelor de la Singapore (2008), Festival of Firsts de la Pittsburgh (SUA, 2008), la Festivalul Artelor de la Saint - Sauveur, ediţia a XIII-a (Quebec, Canada, 2009) şi la Festivalul Internaţional de Dans de la Seul (Coreea de Sud, 2009).
Edward Clug este nominalizat la premiile Golden Mask 2010 la categoria "Cel mai bun spectacol" şi "Cea mai bună coregrafie" pentru recenta sa creaţie Quatro (2010), spectacol realizat pentru starurile de la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, Leonid Sarafanov şi Denis Matvienko.
Pentru premiera naţională de pe scena ONB, Edward Clug a realizat - pe lângă regie şi coregrafie - şi conceptul de lumini (lighting design), cât şi colajul muzical. Decorurile sunt semnate de scenograful sloven Marko Japelj - care a semnat aproape 200 de lucrări scenografice pentru teatru, film şi televiziune, în ţări precum Slovenia, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Italia, Austria, Germania, Grecia şi Marea Britanie. Costumele sunt creaţia lui Leo Kulas, artist croat care a conceput costume pentru mai mult de 150 de spectacole de teatru, balet şi operă.
Spectacolul Tango. Radio and Juliet va prinde viaţă graţie interpretării soliştilor şi ansamblului de balet a ONB, care vor dovedi cu acest prilej deschiderea extraordinară spre stiluri variate de dans, care depăşesc limitele baletului clasic.
Din distribuţia primei părţi - Tango - vor face parte soliştii: Alexandra Gavrilescu, Valentin Stoica (Blind Tango), Adina Tudor, Mihai Mezei (Tango Fatal) şi Diana Tudor, Bogdan Cănila (Tango Timid). În cea de-a doua parte - Radio and Juliet - spectatorii îi vor putea aplauda pe soliştii: Bianca Fota (Juliet) şi Gigel Ungureanu, Bogdan Cănila, Mihai Mezei, Valentin Stoica, Virgil Ciocoiu, Takashi Okita, Raul Oprea şi Vlad Marculescu (Bărbaţii).
Cuvânt despre Tango. Radio and Juliet
De ce un spectacol de Edward Clug pe scena Operei Naţionale Bucureşti? De ce Tango. Radio and Juliet? Sunt întrebări pertinente dacă ţinem cont că vorbim de repertoriul celei mai prestigioase companii de balet din România, având o tradiţie în ceea ce priveşte calitatea artistică a reprezentaţiilor sale, recunoscută peste tot în lume.
Invitaţia pe care i-am adresat-o coregrafului Edward Clug de a monta pe scena ONB două dintre creaţiile sale se fundamentează pe mai multe raţiuni. Fără a-l închide într-un gen anume sau o stilistică specifică, discursul său coregrafic se articulează în spaţiul dansului modern, ba chiar al teatrului - dans. Argument important care se conjugă cu intenţia mea, în calitate de Şef al Companiei de Balet a ONB, de a dezvolta şi un repertoriu al spectacolelor de dans modern, păstrând astfel un echilibru între tradiţia baletului clasic şi inovaţia reprezentaţiilor modern - contemporane.
Pe de altă parte, deşi Edward Clug trăieşte de mai bine de 20 de ani în Slovenia, el este născut şi format în România. Iar dacă în anii '90 toţi am fost, mai mult sau mai puţin, afectaţi de isteria de a părăsi ţara, ideea de a recrea o legătură cu aceasta m-a stimulat să-i caut pe toţi prin lume... Cred că arta este cel mai bun mijloc de a crea sau recrea punţi de legătură prin intermediul cărora să putem comunica, împărtăşi. Arta poate fi un antidot la uitare.
Tango. Radio and Juliet reprezintă de fapt gestul de gratitudine absolută al unui artist faţă de ţara în care s-a născut. Iar în acest sens, alegerea celor două titluri îi aparţine în exclusivitate creatorului Edward Clug.
Edward Clug - CV
Coregraful Edward Clug s-a născut în anul 1973, la Beiuş, în judeţul Bihor. A absolvit Liceul de Artă din Cluj - Napoca (astăzi Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică "Octavian Stroia") în 1991 şi, în acelaşi an, a fost angajat ca solist al Teatrului Naţional din Maribor (Slovenia), unde a interpretat numeroase roluri din repertoriul clasic şi modern.
În 1996, regizorul Tomaž Pandur l-a invitat să realizeze coregrafia pentru spectacolul său Babylon. Aşa a început o nouă perioadă în cariera artistică a lui Edward Clug, care s-a îndreptat tot mai mult spre creaţie coregrafică.
Edward Clug a realizat primul spectacol de autor, Tango, în 1998, înregistrând cu acesta un succes neaşteptat. Un pasaj solistic din spectacol (Tango Blind) a fost prezentat la cea de-a XVIII-a ediţie a Concursului Internaţional de Balet de la Varna (Bulgaria, 1998), unde a câştigat Premiul pentru cea mai bună creaţie coregrafică din ultimii 5 ani. De asemenea, a primit Premiul Special pentru cea mai bună coregrafie la Concursul Internaţional de Dans de la Nagoya (Japonia, 1999), Premiul pentru cel mai bun spectacol al Uniunii Artiştilor Dansului din Slovenia (1999) şi Premiul "Leul de Aur" la Festivalul de Teatru de Cameră de la Umag (Croaţia, 2006). Spectacolul Tango a participat la un turneu la Zagreb (Croaţia, 1998), la Festivalul Internaţional de la Sarajevo, ediţia a XV-a (Bosnia Herţegovina, 1999), la Festivalul de la Koper - Portoroz, ediţia a VI-a (Slovenia, 1999), Festivalul Internaţional de la Dubrovnik, ediţia a L-a (Croaţia, 1999), Festivalul de Teatru şi Dans de la Graz (Austria, 2000), Festivalul Internaţional de Teatru BITEF de la Belgrad (Serbia, 2002) şi la Festivalul Internaţional de la Ljubljana (Slovenia, 2005).
După Tango, Edward Clug a pus în scenă spectacolele Bachelorette cu Baletul din Ljubljana (Slovenia) şi Solo for Two Chairs cu Ochi Ballet din Nagoya, acest din urmă spectacol primind Medalia de Bronz la Concursul Internaţional de Balet de la Moscova, desfăşurat pe scena Teatrului Mare (în 2001), precum şi Premiul al III-lea şi Premiul Publicului la ediţia a XVII-a a Concursului Internaţional de Coregrafie de la Hanovra (Germania). Ca dansator, Edward Clug a primit Medalia de Bronz la secţiunea Dans Modern la ediţia a IV-a a Concursului Internaţional de Balet şi Dans Modern de la Nagoya (în 2002).
Din anul 2003, Edward Clug este şef al Companiei de Balet a Teatrului Naţional din Maribor, iar din 2010 director artistic al companiei. În ultimii ani, el a atras atenţia asupra creaţiilor sale pe plan internaţional, conturându-şi un stil coregrafic propriu şi reuşind totodată să promoveze în întreaga lume Baletul din Maribor, participând la mai multe festivaluri prestigioase de teatru.
În anul 2005, Edward Clug a creat pentru Teatrul Naţional din Maribor spectacolul Radio and Juliet. Avampremiera acestei producţii a avut loc la Festivalul de Dans Contemporan de la Volos (Grecia, 2005). Spectacolul a mai participat la un turneu în Belgia în 2007, la Festivalul de Dans de la Biarritz (Franţa, 2007), la un turneu în Olanda (2007), în Italia (2008) şi la New Israeli Opera din Tel Aviv (Israel, 2008), la Festivalul de Dans de la Sintra (Portugalia, 2008), Festivalul Artelor de la Singapore (2008), Festival of Firsts de la Pittsburgh (SUA, 2008), Festivalul Artelor de la Saint - Sauveur, ediţia a XIII-a (Quebec, Canada, 2009), la Festivalul "Jacob's Pillow"de la Becket (Massachusetts, SUA, 2009) şi la Festivalul Internaţional de Dans de la Seul (Coreea de Sud, 2009).
În 2006, Clug a realizat un proiect în premieră în Slovenia, Architecture of Silence, care a implicat colaborarea între Teatrele Naţionale din Maribor, respectiv Ljubljana. Spectacolul, în care erau implicate companiile de balet, corurile şi orchestrele celor două teatre, a deschis Festivalul Artelor de la Singapore în 2008.
În 2007, Edward Clug a fost invitat să realizeze un spectacol pentru compania olandeză Station Zuid, Sacre du temps, care a fost prezentat la Festivalul TanzMesse din Düsseldorf în 2008. Tot în 2008, a semnat coregrafia spectacolului Prêt-a-porter, realizat la Maribor, şi a fost invitat să creeze un nou spectacol pentru Baletul Naţional din Lisabona, 4 reasons. Ambele proiecte au fost realizate în colaborare cu compozitorul Milko Lazar.
În 2009 a fost invitat să creeze un spectacol pentru Baletul din Stuttgart, Poket Concerto, spectacol apreciat atât de critica de specialitate, cât şi de public.
Anul acesta, Edward Clug a repus în scenă Arhitectura tăcerii pentru Aalto Ballet din Essen. Unul dintre cele mai recente proiecte ale lui Edward Clug a fost crearea unui spectacol pentru starurile de la Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, Leonid Sarafanov şi Denis Matvienko. Lucrarea se numeşte Quatro şi a avut premiera în iunie 2010. Spectacolul Quatro este nominalizat la premiile Golden Mask 2010 la categoria "Cel mai bun spectacol" şi "Cea mai bună coregrafie". Festivitatea de premiere va avea loc la Moscova în aprilie 2011.
Edward Clug este laureat al celui mai important premiu pentru cultură din Slovenia, Premiul Prešern (în 2005) şi al Premiului Glazer Charter (în 2008).
Edward Clug despre Tango. Radio and Juliet
Tango şi Radio and Juliet sunt spectacole care au lăsat o amprentă în viaţa mea şi mi-au marcat adânc drumul şi evoluţia mea ca artist. Tango este primul meu spectacol, pe care l-am realizat la o vârsta relativ fragedă, la numai 23 ani. Acest lucru se reflectă în spectacol, printr-o comunicare directă, sinceră, fără compromisuri conceptuale. Este un spectacol care pe undeva mă intimidează prin puterea lui emoţională şi îl retrăiesc, nu uşor, ca pe o oglindă a acelei tinereţi.
Radio and Juliet este un spectacol de cotitură în activitatea mea artistică şi a deschis un drum nou companiei de balet din Maribor pe plan internaţional. Acest drum m-a adus în cele din urmă în România, cu ajutorul şi dorinţa doamnei Simona Şomăcescu, căreia îi sunt recunoscător pentru invitaţia sa, de a face primul pas în lumea dansului românesc.
Am ocazia să analizez două spectacole pe care le-am creat în diferite momente din viaţa mea. Prin procesul de lucru care s-a desfăşurat împreună cu dansatorii am ajuns la concluzia că, de fapt, aceste lucrări mă analizează pe mine, fiind pus faţă în faţă cu sentimente pe care le trăiesc foarte personal prin momente din aceste două spectacole. Sunt clipe sau situaţii care, la vremea când s-au născut, au pornit dintr-un impuls transformat în idee şi, în cele din urmă, în motiv. În lucrul cu dansatorii Companiei de Balet a Operei Naţionale Bucureşti procesul de creaţie s-a inversat: a pornit de la motivul propus de mine, iar prin căutare şi repetiţii dansatorii au ajuns la impulsul personal care generează mişcarea şi în acelaşi timp interpretarea lor proprie.
Prin lucru m-am apropiat de dansatori şi ei de mine; împreună am creat o relaţie firească şi plină de încredere, lucru care se reflectă în arta lor, cu ajutorul căreia se exprimă şi, în acelaşi timp, comunică imaginaţiei, gândirii, sentimentelor, înţelegerii dumneavoastre, dragi spectatori.
Sunt extrem de recunoascător pentru această ocazie de a împărtăşi cu publicul românesc universul meu artistic şi felul meu de a înţelege corpul uman şi capacitatea acestuia de a produce o artă unică şi adevărată.
Acest proiect îl dedic lui Bebi, tatăl meu, care ne-a părăsit de curând fără să-şi îndeplinească o mare dorinţă: ca eu sa fac cunoştinţa cu publicul românesc."
Marko Japelj - scenograf
Scenograful Marko Japelj s-a născut în oraşul Maribor (Slovenia). A studiat arhitectura şi a creat primele decoruri în 1986, ca student, pentru Academia de Teatru din Ljubljana. Până în prezent a conceput aproape 200 de lucrări scenografice pentru teatru, film şi televiziune, în Slovenia, Croaţia, Serbia, Muntenegru, Italia, Austria, Germania, Grecia, Marea Britanie. De curând, a fost autorul decorurilor pentru operele Tosca de Giacomo Puccini, La Bohème de Giacomo Puccini, Dama de pică de P.I. Ceaikovski, La Traviata de Giuseppe Verdi, colaborând cu regizorii Diego de Brea şi Janusz Kica. A creat de asemenea decoruri pentru spectacole de balet şi dans modern ca Tango, Lacrimas, Radio and Juliet, Architecture of Silence, Prêt-a-porter şi Watching others în colaborare cu Edward Clug. De-a lungul carierei a primit numeroase premii pentru creaţiile sale, iar în perioada 1995 - 1997 a fost profesor invitat şi a susţinut cursuri de masterclass în domeniul scenografie la Şcoala de Arte Frumoase din Viena.
Leo Kulaš - scenograf
Leo Kulaš s-a născut în anul 1960 în Croaţia. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Belgrad, unde a obţinut diploma în pictură - scenografie. În ţările din fosta Iugoslavie a creat costume pentru mai mult de 150 de spectacole de teatru, balet şi operă, obţinând mai multe premii printre care Premiul Uniunii Artiştilor de Teatru din Croaţia pentru spectacolul Buzdo (HNK Spalato) şi două premii pentru costumele din spectacolele Divina comedie - Infernul, Purgatoriul, Paradisul (secţia dramă a Teatrului Naţional din Maribor) şi Katica iz Heilbronna ali Preizkus z ognjem (Katica din Heilbronn sau proces de incendiu, la Teatrul Naţional din Ljubljana). A colaborat cu regizori ca Paolo Magelli, Tomaž Pandur, Eduard Miler, Ernesto M. Binder, Diego de Brea, Roberto Ciulli, Francois Michel Pesanti, Edward Clug (coregraf), Samo M. Strelec etc.
Ecouri în presa internaţională despre Tango
"Tangoul, ca gen de dans, s-a născut pe stradă. Dorinţa mea este să-l readuc pe "străzile" copilăriei noastre, pe străzile viselor, inimilor şi dorinţelor noastre." (Edward Clug)
"Tango deschide o nouă dimensiune în dansul contemporan, care propune scene ce descriu relaţiile din viaţa de zi cu zi dintre bărbaţi şi femei şi pune întrebări în legătură cu lipsa de armonie pe care fiecare dintre noi o poate încerca în aceste relaţii." (P. Ocepek - Off-studies activities, Universitatea din Maribor)
"Publicul din Dubrovnik a întrerupt spectacolul prin aplauze, iar la final s-au auzit nenumărate ovaţii. Acest spectacol a fost un adevărat hit al festivalului." (Nenad Turkalj - Vijestnik Zagreb, Dubrovnik)
"În spectacol vedem paşi de tango şi gesturi specifice, prin urmare elemente încântătoare ce creează atmosfera în care chiar acest dans, tangoul, s-a născut: lipsă de speranţă, stare de discomfort între sexe, modul direct, masculin de abordare, dualitatea femeii şi credinţa în destin. Dansatorii par că despică pământul şi aerul ca şi cum ar folosi foarfece ascuţite. Timp de o oră, spectatorul este cucerit de virtuozitatea coregrafică. Un spectacol excelent!" (Andreja Tauber - Delo Ljubljana)
"Spectacolul Tango a lăsat o impresie puternică. Aplauzele nu se mai opreau. Spectacolul este o dovadă clară a interesului autorului pentru explorarea sentimentelor şi a sensibilităţii." (Silvia di Marino - Il Picollo, Milano)
Din presa străină despre Radio and Juliet
"Aş putea descrie Radio and Juliet ca o imagine a unei iubiri neîmplinite. Un anumit moment din tragedia lui Shakespeare, Romeo şi Julieta, mi-a atras atenţia: momentul în care Julieta se trezeşte lângă trupul neînsufleţit al lui Romeo. Dacă ea nu şi-ar fi luat viaţa după aceasta? Am gândit Radio and Juliet ca o continuare a acestui moment, o călătorie sensibilă a unei femei singure care pleacă dintr-un punct fără întoarcere." (Edward Clug)
"Scopul spectacolului nu este acela de a reproduce personajele lui Shakespeare ci, din metaforă în metaforă, să ajungă la tragicul final al Julietei. Coregrafia lui Clug e nervoasă, rapidă, cu momente rapide de modernitate." (Mario Pasi - Corriere della Sera)
"Cei şase bărbaţi par să fie rivali, ca în scena luptei, altădată prieteni, care se susţin unii pe ceilalţi în tot ceea ce fac. Îmbrăcaţi în costume negre, ei se mişcă rapid, cu precizie. Niciodată o piruetă nu a arătat atât de postmodern." (Tresca Weinstein - timesunion.com)
"Julieta lui Clug flirtează nu numai cu Romeo, dar şi cu o varietate de bărbaţi care par să simbolizeze mai degrabă masculinitatea decât personaje shakespeariene. Când dansează cu Romeo, cei doi emană expresivitate." (Robin Catalano - BerkshireLiving)
"Bărbaţii par să intre sau să iasă din viaţa ei, iar prima întâlnire cu Romeo, plină de atracţie, alcătuită doar dintr-un sărut furat şi o atingere fină. Deşi nu poate fi perceput ca romantic, în sensul tradiţional, baletul lui Clug este "alb" şi puternic, într-un mod pe care Shakespeare nu şi l-ar fi putut imagina." (Jane Vranish - PittsburghPost Gazette)
"Este vorba despre o singurătate imensă, o luptă interioară care fac din acest nou Romeo şi Julieta o poveste a timpurilor noastre. Este o poveste tristă, dar, în ciuda tristeţii pe care o inspiră, Clug pare să spună că trebuie să încercăm, ca Julieta sa, să trecem mai departe." (Janine Parker - The Boston Globe)
"Acest balet este o capodoperă modernă, cu o perspectivă distinctă, executată cu o stăpânire completă." (Mark Kanny - PittsburghTribune)