Concertul Orchestrei simfonice şi a Corului Filarmonicii George Enescu, din 16 decembrie 2010, desfăşurat într-un cadru festiv, a marcat şi în România, închiderea Anului Chopin. Programul simfonic, interpretat sub bagheta dirijorului Christian Badea, a fost alcătuit cu subtilitate. Alături de cele două lucrări de Frédéric Chopin, Marea Fantezie pe teme populare poloneze, op. 13 şi Andante spinato - Marea Poloneză op. 22, solistă fiind pianista poloneză Joanna Lawrynowicz, au figurat Preludiu şi Fugă (Toccata), op.17 de Constantin Silvestri şi Simfonia nr. 5 în mi minor, op. 64 de Piotr Ilici Ceaikovski. Iar această capodoperă a simfonismului romantic a beneficiat de o înregistrare de excepţie, realizată tocmai de maestrul român Constantin Silvestri. Concertul de la Ateneul Român a fost realizat cu sprijinul Institutului Polonez din Bucureşti.
În debutul serii muzicale, am remarcat lumea sonoră atât de complexă a celor 20 de secţiuni ale Preludiului silvestrian, în care formula ritmică obsedantă era prezentată pe rând de instrumentele de percuţie. Am perceput motorismul molipsitor al discursului muzical, în care apăreau sporadic combinaţii timbrale stranii - glissando al timpanului şi al pianului - dublate de sublinieri neliniştitoare prin accente asimetrice ale tobei mari. Un moment deosebit de reuşit l-a constituit solo-ul de violă. Partitura Fugii a fost interpretată cu multă acurateţe şi virtuozitate. Vivacitatea, monumentalitatea şi voioşia "dărâmau" aici ideea de fugă, ca formă muzicală rigidă.
Pianista poloneză Joanna Lawrynowicz a interpretat două lucrări chopiniene - rar cântate pe scenele noastre - cu o pianistică impecabilă, redând cu mare delicateţe senzorialul acestei muzici de o frumuseţe unică.
Născută la Varşovia, într-o familie de muzicieni, Joanna Lawrynowicz a început studiul pianului cu profesoara Hanna Lachertowa. A absolvit Academia de Muzică Fryderyk Chopin din Varşovia în anul 1998, unde a avut-o ca profesoară pe Teresa Manasterska. Apoi s-a pefecţionat sub îndrumarea renumitei pianiste Halina Czerny-Stefanska. Joanna Lawrynowicz a câştigat premii la prestigioase concursuri internaţionale precum : Concursul Steinway & Sons - Berlin, 1990, Concursul Fryderyk Chopin - Darmstadt, 1999, Concursul Halina Czerny-Stefanska - Japonia, 2000 şi Concursul ArtLivre - Brazilia, 2001. A fost invitată la festivalurile internaţionale Schwetzinger Festspiele, Klevische Klaviersommer, Altenburger Musik Festival, North Cyprus International Bellapais Music Festival şiHarbin Music Festival. Pianista Joanna Lawrynowicz a susţinut recitaluri şi concerte în Polonia, Germania, Austria, Olanda, Turcia, Franţa, Suedia, Norvegia, Danemarca, Elveţia, Italia, Cipru, Croaţia, Canada, Noua Zeelandă, Kuwait, Arabia Saudită, Estonia, Rusia, Belarus, SUA, Japonia, China, Vietnam, Singapore şi Cambogia. Artista are o bogată discografie, unele înregistrări fiind făcute în premieră mondială. Ea a colaborat, începând cu anul 2002, cu casa de discuri Acte Prealabile. Pe lângă cariera concertistică, pianista poloneză desfăşoară şi o activitate pedagogică, în calitate de conferenţiar universitar doctor, la Universitatea Naţională de Muzică Fryderyk Chopin din Varşovia.
În interpretarea Marii Fantezii pe teme populare poloneze, op. 13 de Frédéric Chopin pianista Joanna Lawrynowicz a încântat auditoriul prin calitatea sunetului ei susurat, eleganţa expresiei, rafinamentul agogic şi relieful dinamicii interioare a frazei. Metrul ternar părea atât de cursiv, probabil datorită legato-ului pe care-l conducea cu firescul atribuit doar marilor interpreţi. Tehnica de pedalizare, viteza de articulare în pasajele fin brodate şi atât de unitar realizate timbral se alăturau unei perfecte sincronizări între cele două mâini.
În Andante spianato - Marea Poloneză op. 22, graţia cantilenei se delimita de dinamismul dansului în tempo moderat.
Ascultând Simfonia nr. 5 de Ceaikovski aveam senzaţia unei versiuni de mare prospeţime. Dirijorul Christian Badea, o prezenţă mereu apreciată la superlativ, a impresionat de această dată prin tenta romantică a concepţiei sale interpretative. Percepeam o anume fluenţă a melodiei. Se observa o abordare non-paradă a acestei muzici. Nimic festivist sau ostentativ nu umbrea conglomeratul sonor alcătuit. Dimpotrivă. Imaginaţia îmi zămislea o cortină ce urma să se ridice spre a dezvălui acţiunea unei legende. Totul suna plin şi atât de bine cizelat. Mă minunam cum anumite acorduri ale instrumentelor de alamă aveau o catifelare timbrală caracteristică mai degrabă instrumentelor de suflat din lemn. Corzile obţineau adâncime, spaţialitate şi căldură fără efort fizic, ci mai ales prin concentrarea expresiei în discursul propagat. Pianissimo-ul avea viaţă. Splendid solo-ul de fagot din prima parte, Andante - Allegro con anima. Compartimentul de tromboane s-a evidenţiat prin acurateţe şi emisie. În partea a doua, Andante cantabile, solo-ul de corn a avut o mare limpezime, întregind cu timbrul său calm - uman fluxul melodic. Urmăream gestica maestrului Christian Badea şi ţinteam acele mişcări scurte din poignet, care continuau traiectoria coborâtoare a antebraţelor. Într-adevăr, claritatea sugestiei creştea. În bolta sonora a frazei muzicale, punctul culminant se mula perfect. Contrastele dinamice erau atât de umplute cu substanţă vibratorie, încât parcă zăreai sideful şi abanosul penajului de pasăre (poate din baletul Lacul lebedelor). În Valse, dificilelesalturile intervalice ale fagotului aveau o plutire splendidă. Virtuozitatea şi strălucirea viorilor prime din Finalul simfoniei au consolidat starea de speranţă ce se degaja din muzica ceaikovskiană.
Anul Chopin s-a încheiat, însă frumuseţea muzicii sale va face, sunt convins, să ascultăm creaţiile sale şi pe mai departe, cu aceeaşi bucurie.
Notă:
1 Potpuriu, suită muzicală formată din fragmente cu caracter asemănător din opere, operete sau din mai multe melodii ori cântece, grupate fără o legătură strânsă între ele. În Fantezia op. 13 de Chopin: Introduction, Air Już Miesiąc Zaszedl, Thême de Charles Kurpinski, Kujawiak (DEX).